Asistăm la o degradare rapidă a vieții în București, cum nu am trăit de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Apa caldă lipsește în 80 la sută din Capitală, iar gunoaiele sunt noua sculptură urbană care te întâmpină pe străzile din Sectorul 1.

Nicușor Dan este respins de majoritatea bucureștenilor. Clotilde Armand este înjurată pe pagina ei de facebook. Nici la celelalte sectoare din București situația nu e roză, dar  cei doi capi de coloană iau fața tuturor. Nu prin acțiune, ci prin prostie. Cred că văd valul de nemulțumire, dar în general, Nicușor Dan nu răspunde, iar Clotilde Armand, având cunoștiințe aproximative de limba română, nu poate reacționa decât dacă îi scrie replica altcineva.

Am văzut multe bătălii politice în administrația locală. Am fost alături de Traian Băsescu în 2001 când a început să dărâme chioșcurile din București sau să adune câinii vagabonzi.

L-am întrebat atunci: Nu crezi că îți iei un risc politic prea mare?

Mi-a răspuns: Un primar face ce are de făcut în primul an, ca să mai aibă trei ani să-și repare imaginea.

O lecție pe care am ținut-o minte. Mandatul de primar în București poate fi o trambulină pentru politica mare, sau pentru averi interesante. Dar doar cu condiția să înțelegi ce a vrut să spună Traian Băsescu. O lecție pe care unii din cei aleși acum 8 luni nu par să o înțeleagă. Problema este că nu vor pierde doar ei, ci și noi...

Avem două exemple majore: Nicușor Dan și Clotilde Armand. Doi primari cu profil de ONG-ist din categoria celor frumoși și liberi, aleși pentru că lumea se săturase de politiceni. Sunt convins că unii dintre dvs. o să strâmbe din nas în cazul Lui Clotilde Armand, frauda din alegeri fiind mai mult decât evidentă, dar realitatea administrativă este alta.

Clotilde, cu voturi furate sau nu, este primărița Sectorului 1, ea semnează facturi și comunicate. Deci responsabilitatea care-i revine pentru mormanele de gunoaie adunate în câteva zile în centrul Capitalei ar trebui să nu o facă să doarmă noaptea. Dar asta nu se întâmplă. Pentru că puțin îi pasă de oamenii pe care-i reprezintă, având o problemă de imagine. O bătălie cu operatorul de salubritate Romprest. Care reprezintă Mafia.

Dacă cei de la Romprest ar fi mafioți adevărați nu ar fi răbdat ca Tudorache sau Clotilde să nu le plătească luni la rând facturile restante. Indiferent de cine este acționarul majoritar, Romprest are o restanță de cel puțin 90 de milioane de lei de la S1, taxe și impozite de plătit pentru 2.700 de angajați, carburant de băgat în sute de mașini, de recuperat o investiție de 60 de milioane de euro. Înțeleg bătăliile pentru putere și mirajul milioanelor de euro, dar nu-mi place să văd cum Bucureștiul s-a întors rapid în perioada romantismului revoluționar de tip CDR, sau mai exact la imobilismul admnistrativ personificat de Victor Ciorbea în fruntea Capitalei.

Pentru că aici venim și la dezamăgirea reprezentată de Nicușor Dan. Undeva, în centrul Capitalei, am urmărit cum se mărea o groapă în asfalt, cum devenea o capcană pentru șoferi, cum din două benzi se circula doar pe una, luni de zile. Acum e cârpită, cred că ține până la iarnă. E doar un exemplu din miile apărute în București. Ca și apa caldă care tot nu mai vine, deși minciunile din campania electorală ne dădeau o siguranță de fier că este o problemă rezolvabilă în 24 de ore. Poate 48...De zile sau de luni, că ați uitat să mai precizați.

Ce vedem în ansamblu? Un București din ce în ce mai urât, condus la vârf de Nicușor Dan, netuns, stilul ușor sauvage, care chicotește nătâng la conferințele de presă și dă explicații bâlbăite. Dezvoltarea imobiliară tinde spre zero, fiind blocate toate PUZ-urile (cu excepția celor care-l au ca și consultant pe Generalul Negru aka Florian Coldea, aviz amatorilor!), ni se promite o reorganizare ce se îndepărtează precum genericul din Războiul Stelelor, iarba crește urieșește prin parcuri, aleile se contorsionează devenind capcane naturale, iar traficul auto nu este fluidizat de semafoarele inteligente, ci de pandemie.

O viitoare Capitală talibanizată, în care Sharia USR-istă devine regulamentul de funcționare, nu are cum să ne bucure. Am tot sperat că lucrurile vor arăta altfel, că sunt niște șmecheri și au un scop ascuns. Dar, din păcate, cred că doar sunt niște fraieri ajunși într-un moment prielnic la nivelul maxim de incompetență. Și care necunoscând Legile lui Murphy vor să ne arate că ei pot mai mult!