O legendă a sportului românesc a trăit 24 de ani fără mamă. Reîntâlnirea i-a provocat emoția vieții

O legendă a sportului românesc a trăit 24 de ani fără mamă. Reîntâlnirea i-a provocat emoția vieții

Fostul mare handbalist Ștefan Birtalan și-a văzut mama plecând atunci când avea 2 ani. Apoi, a cei doi s-au revăzut după 24 de ani.

Ștefan Birtalan (72 de ani) face parte din „Generația de Aur” a handbalului românesc. Este dublu campion mondial, în 1970 și 1974 și medaliat la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976 - argint), Munchen (1972) și Moscova (1980) - bronz la ambele. Fostul mare sportiv a povestit prin ce dramă a trecut în tinerețe, atunci când nu și-a văzut mama mulți ani. Părinții săi s-au despărțit, iar el a rămas cu tatăl său. Mama a plecat în Ungaria după divorț.

„Am fost un jucător cu naționalitate maghiară”

„Mama și tata s-au cunoscut în timpul războiului. Au divorțat când eu aveam doi ani. Mama avea 20 de ani și a plecat înapoi în Ungaria. A stat acolo. Am rămas cu tata pentru că ea voia să rămână în Budapesta. Valeria o chema pe mama. Din doi unguri a ieșit un român, iar nepotul meu îmi cântă acum „Noi suntem români!”. Eu am fost un jucător de naționalitate maghiară, dar am jucat cu onoare pentru România! Este o mândrie că am făcut parte dintr-o echipă excepțională și nu știu dacă se va mai naște o astfel de echipă”, a declarat Ștefan Birtalan la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de la gsp.

S-a despărțit de mamă atunci când avea 2 ani

Tatăl lui Ștefan Birtalan s-a recăsătorit, iar handbalistul și-a revăzut mama naturală după 24 de ani! „În momentul în care am ajuns campion mondial, echipa României s-a dus la un turneu la Budapesta. Și în cadrul unui interviu la televiziunea ungară ziaristul știa că mama e în Ungaria. Și le-am spus că nu o văzusem de 24 de ani! Eu am rămas cu tata, crescând cu mama vitregă, o femeie excepțională, care a avut grijă de mine”, a mai povestit dublul campion mondial la handbal.

Mama sa plecase atunci când el avea doi ani. „Aveam 26 de ani. Au găsit-o pe mama, au adus-o la hotel și a fost martoră la revedere toată echipa noastră. A fost un moment emoționant și pentru mine, și pentru ea. Era tânără, erau alte vremuri, alte conjuncturi. Am rămas foarte buni prieteni. După a venit în fiecare an în România, mergeam și eu la ea. A decedat între timp. Așa a fost viața.

Ne puteți urmări și pe Google News