Giglio este o insuliță în Marea Tiraniană, în largul coastelor Toscaniei. Numără o populație de circa 800 de locuitori. Partea stranie este că nici unul dintre acestea nu s-a îmbolnăvit de COVID, deși mai multe persoane infectate au venit pe insulă în timpul pandemiei.

Să fie locuitorii insulei Giglio infectați, dar să nu prezinte simptome? Imunitatea lor este genetică sau e vorba pur și simplu despre noroc chior?

Aceste întrebări și multe altele frământă oamenii de știință, în contextul în care cercetările pentru descoperirea unui tratament sau a unui vaccin anti-COVID au fost până acum soldate cu eșecuri.

Nici unul dintre cei 800 de locuitori de pe Giglio nu a declarat că a simțit simptome de COVID-19, în ciuda condițiilor favorabile propagării epidemiei, reprezentate de apropierea fizică a gigliezilor.

Casele de pe insulă sunt lipite unele de altele, iar locuitorii socializează pe străduțele înguste din apropierea portului sau pe străzile în trepte de granit din zona castelului aflat în vârful unei coline.

Întreaga insulă a fost construită ca o fortăreață, cu scopul de a se apăra mai ușor de atacurile piraților din urmă cu câteva secole.

Dr. Armando Schiafino, singurul medic de pe insulă de mai bine de 40 de ani, a vorbit la Fox News despre îngrijorările sale privind efectele unei eventuale epidemii locale.

„De fiecare dată când o boală infantilă obișnuită, ca scarlatina, rujeola sau varicela, apare, în câteva zile practic toți sunt infectați pe Giglio”, spune Schiafino.

Paola Muti, profesoară de epidemiologie la Universitatea din Milano, s-a hotărât să încerce să dezlege misterul faptului pentru care coronavirusul nu are același efect ca aceste boli pe mica insulă tireniană.

„Doctorul Schiafino a venit să mă vadă și mi-a zis: «Uite, Paola, este incredibil. În această pandemie totală, cu atâtea cazuri care au venit pe insulă, nimeni aici nu este bolnav». Atunci mi-am zis: «Bun, aici trebuie făcut un studiu. Tot sunt aici»”, spune Muti.

În acel moment, Muti era prizonieră pe insulă, din cauza regulilor stricte de izolare din Italia. Ceea ce o uimea cel mai mult pe profesoara de la Milano era faptul că numeroși insulari au avut contacte strânse cu vizitatori infectați.

Primul caz de COVID-19 cunoscut pe Giglio a fost un bărbat de șaizeci de ani, care a sosit pe insulă pe 18 februarie – cu câteva zile înainte ca primul caz de „nativ din Italia” să fie diagnosticat în nordul țării.

Bărbatul venise la Giglio pentru a participa la funeraliile unei rude și „a tușit tot timpul” de-a lungul ceremoniei, spune Muti.

El s-a întors acasă cu feribotul și a decedat trei săptămâni mai târziu la un spital.

Pe 5 martie, cu patru zile înainte de declararea stării de urgență la nivel național, alți trei vizitatori au venit de pe continent și au fost testați pozitiv pe insulă.

Unul dintre ei era un german din nordul Italiei, focarul inițial al epidemiei din Europa. El a socializat timp de mai multe zile cu prietenii vechi pe care îi avea pe Giglio, inclusiv în restaurante.

După o săptămână, din cauza unei tuse accentuate, a fost testat pe insulă și găsit pozitiv. El s-a izolat într-o casă din Giglio.

A mai existat cazul unui insular care trăise în Australia timp de doi ani, înainte de a se întoarce la Giglio la jumătatea lui martie, în timpul stării de urgență, pentru a-și vedea părinții.

La trei zile după sosirea sa pe insulă, a făcut o febră ușoară, a fost testat pozitiv și s-a izolat la părinții săi, povestește Muti.

Alte cazuri nu au mai fost raportate, inclusiv după ridicarea stării de urgență și decretarea relaxării, la începutul lui iunie, iar pe Giglio au început să vină turiști din întreaga Italie.

Giglio face parte din regiunea Toscanei și departamentul de sănătate de aici a trimis truse pentru testarea anticorpilor, pentru a descoperi dacă și alți locuitori au avut COVID-19.

La sfârșitul lui aprilie, cu puțin timp înainte ca primele restricții de călătorie să fie ridicate, insularilor li s-au făcut teste de sânge. Aceștia au făcut cozi în fața școlii și a cabinetului medical de pe insulă.

Din cei circa 800 de locuitori, 728 s-au oferit voluntari pentru a fi testați.

„Cu toții am dorit să-l facem, să fim liniștiți” față de o eventuală infecție, dar și pentru a „ajuta știința”, a declarat Simone Madaro, care lucra la cimitir când bărbatul infectat a participat la funeralii.

Dintre toți insularii testați, unul singur avea anticorpi, un bărbat în vârstă de pe Giglio, care navigase pe același feribot cu vizitatorul german.

Paola Muti nu a ajuns încă la o concluzie pentru studiul său, deși se pregătește să părăsească insula.

Este posibil, crede ea, ca insularii să nu fi fost expuși prea mult la COVID pentru a se infecta.

Această posibilitate a fost evocată și de Massimo Andreoni, responsabil pentru bolile infecțioase la clinica Tor Vergata din Roma.

El a observat că anumiți pacienți sunt pur și simplu mai puțin capabili de a răspândi maladia, însă motivele acestui fenomen rămân necunoscute.