Există o mare diferență între animalele otrăvitoare și animalele veninoase, cu toate că, percepția comună ne conduce la ideea că ambele tipuri sunt foarte periculoase.

Trebuie să știm, însă, că animalele otrăvitoare sunt criminali pasivi, în timp ce animalele veninoase sunt criminali activi.

Chițcanii sunt deseori confundați cu șoarecii, datorită aspectului lor.

Curiozitatea mare la aceste animale este că unele specii de chițcani sunt veninoase.De asemenea, aceste animale de-a lungul evoluției lor au și altă propriterate, și anume, au devenit imune la mai multe tipuri de venin, cum ar fi veninul unor specii de șerpi.

De aceea, șerpii sunt în meniul preferat al chițcanilor.

Una dintre acestea specii imune la veninul de șarpe este chițcanul american cu coadă scurtă (Blarina brevicauda).

Mușcătura acestui chițcan este foarte veninoasă. Veninul său poate fi „injectat” în felurite moduri, inclusiv prin intermediul dinților sau al ghearelor.

Spre deosebire de dinții multora dintre animalele veninoase, care sunt goi, cei ai chițcanilor au pe margini o canelură ce funcționează ca un jgheab pentru a livra substanța veninoasă.

Principala sursă de hrană a chițcanilor sunt insectele mici, râmele și șerpii. De asemenea, chițcanii pot fi considerați unele dintre cele mai gurmande animale. Datorită metabolismului extreme de intens, chițcanii trebuie să mănânce o dată la maxim trei ore, pentru că altfel ai nuri, culmea, de inaniție.

Chițcanii mănâncă în fiecare zi o cantitate de hrană cel puțin egală cu greutatea corpului lor. Dar aceste viețuitoare se gândesc și la vremuri mai grele din timpul iernii. Își depozitează hrana. Fără capacitatea de a depozita hrana ar fi dificil pentru acest mamifer să supraviețuiască, în special în timpul iernii.

Despre Lorisul lent putem spune că este  singura primată veninoasă.

Un joc de-a „moartea” o caracterizează pe această primată. Când acest animăluț drăguț se ridică pe picioarele din spate, credem că acesta este un semn de bucurie. Totul este înșelător, deoarece, astfel această primată facilitează accesul la glandele brahiale ce produc o toxină extreme de periculoasă. Apoi, animalul își linge glandele și astfel, în urma combinării toxinei cu saliva, mușcătura sa devine veninoasă.

Cu toate acestea, lorisul lent este frecvent comercializat ilegal, vândut în diverse zone ale lumii ca animal exotic.

Traficanții de astfel de animale taie dinții primate pentru a se evita mușcătura care poate conduce la anafilaxie și deces la oameni.

Numai că, procedura poate fi de multe ori fatală acestor primate, deoarece se pot produce hemoragii sau infecții puternice.