”Cea mai iscusită viclenie a Diavolului este aceea de a ne convinge că nu există.”, spunea Baudelaire. România se află într-o asemenea situație.

În anul 1795, un tânăr medic și filosof german,de numai 20 de ani, adept al ideilor lui Immanuel Kant, pe nume Erhardt Benjamin piblică în „Philosophisches Journal” o apologie a Diavolului. 

Răutatea pură, după principiile acestuia constă în următoarele reguli de viață: 

1. Nu fii niciodată sincer și arată-te a fi ca atare. Pentru că dacă spui adevărul, ceilalți pot conta pe cuvântul tău; tu îi slujești pe ei, iar ei nu te slujesc pe tine. 

2. Nu recunoaște nici o proprietate, dar afirmă că proprietatea este sacră și inviolabilă și însușește-ți tot. Dacă tu nu poți să posezi totul fără să ți se opună nimeni, totul depinde de tine. 

3. Servește-te de moralitatea celorlalți ca de o slăbiciune pentru a-ți atinge scopurile. Îndeamnă-i pe toți la păcat, în timp ce tu pari să recunoști necesitatea moralității. 

4. Nu iubi pe nimeni. 

5. Fă-l nefericit pe oricine vrea să depindă de tine. 

6. Fii pe deplin coerent și nu te căi niciodată de nimic. Ce ai hotărât o dată, fă și pe urmă vei vedea ce va fi. Astfel îți  vei demonstra întreaga independență, iar prin coerența acțiunilor tale vei părea un om drept, ceeace îți va da un mijloc abil de a-i transforma pe ceilalți în sclavi ai tăi înainte ca aceștia sa-și poată da seama de asta.

Dacă ne vom propune să închidem ochii și să ne imaginăm un portret din lumea politică potrivit acestor ipoteze ale moralității bazate pe răul pur, cu siguranță că fără nici o oscilație, în ochii minții ne va apărea în prima fracțiune de secundă chipul lui Traian Băsescu. 

Zilele trecute acesta, cu lanțurile invizibile ale turnătorului la Securitatea lui Ceaușescu din ce în ce mai strânse în jurul gîtului, a slobozit o postare în care spunea românilor ce vinovății crunte au Laura Codruța Kovesi, dar, mai ales, Frank Timermans, care cerea una-într-una dosare de politicieni români, distruși. 

Nu mă îndoiesc că e un lucru adevărat. Dar, cum s-a ajuns aici?  

Simplu. Ne spune foarte precis Dan Andronic, într-un text publicat acum cîteva zile. ”Nu mai am demult îndoieli că generalul Florian Coldea a fost un pion sub steag străin, sau că Laura Codruța Kovesi avea deasupra capului o umbrelă mult mai generoasă decât cea pe care i-o dăduse inițial Traian Băsescu. Au avut o misiune, au îndeplinit-o așa că stau liniștiți. Nici măcar pandemia nu-i deranjează. Unul cheltuiește milioanele de euro puse de-a lungul timpului pe numele altora, iar fosta parteneră este modelul anti-corupției la nivel european, pe bani foarte mulți.

Cei 262 de oameni achitați în dosarele DNA în ultimul an sunt doar un mic amănunt care nu poate să tulbure tăcerea care-i înconjoară. Iar pe ziariștii și analiștii atât de vocali în apărarea independenței și suveranității îi înțelegem: e foarte greu să te dezici de trecutul nu foarte îndepărtat!”. 

Personal, sunt de acord cu pensiile speciale, uriașe, ale magistraților, cu o condiție. Aceea ca înainte de a beneficia de atâția bani, acești domni și doamne magistrați, de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii să-și ia inima în dinți și să-și adune la un loc întreaga demnitate de care sunt în stare.