Puțini sunt cei care, în zilele noastre, pot spune că nu beau cu regularitate cafea sau că nici măcar nu au gustat, vreodată, în viață. Cafeaua face parte din viața noastră cotidiană, fiind consumată pentru energia pe care o dă sau pur și simplu din obișnuință. Cofeina, pe care o conție, este un stimulent al sistemului nervos, reduce somnolența și oboseala, ajutându-ne, totodată să gândim mai limpede. Există numeroase tipuri de cafea, în funcție de zona de proveniență și tot atâtea moduri de preparare.

Cafeaua a intrat în Europa prin celebrul oraș-port Veneția, fiind adusă de negustorii arabi, parteneri de afaceri cu care venețienii derulau schimburi comerciale. Exotica băutură, neagră și amară, și-a atras rapid fani, cu atât mai mult cu cât era deosebit de apreciată de comercianții europeni care o consumau atunci când călătoreau în Orient, în căutare de mirodenii și alte mărfuri mult dorite pe meleagurile Vechiului Continent.

Așa se face că în scurtă vreme, se spune, vânzătorii ambulanți de limonadă din Veneția au inclus-o între băuturile pe care le ofereau la vânzare.

Cum cererea era din ce în ce mai mare, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, olandezii au început să o cultive pe scară largă în coloniile lor din Indonezia: Sumatra, Java și Bali.

În Franța. Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, a primit un arbore de cafea, cadou, de la olandezi, pe care l-a păstrat într-o seră, în palatul său de la Versailles. Din vlăstarii acestui arbore, francezii și-au înființat propriile plantații de cafea în Martinica.

Se povestește că sarcina de a transporta puieții în colonia din Caraibe i-a revenit unui cavaler pe numele său Gabriel de Clieu. Călătoria nu a fost lipsită de peripeții deoarece vasul care îi transporta pe cavaler și prețioasa comoară ar fi fost atacat și lăsat fără reserve de apă. Gabriel de Clieu a reușit să păstreze în viață un singur vlăstar de arbore, cu care și-a împărțit rația de apă. Se pare că a fost de ajuns.

Primele cafenele din Veneția și Paris

Cafeaua a început să fie consumată la scară largă încă din secolul XVII și cam tot atunci au fost înființate primele cafenele. În Veneția, cafeneaua Florian, celebră și astăzi, din Piața San Marco, a fost înființată în 1720 și este printre cele mai vechi din Europa.

O altă cafenea celebră, Café Grec, a fost deschisă la Roma, în 1760, în apropiere de Piazza de Spagna, pe Via Condotti și, de-a lungul timpurilor, a fost frecventată de numeroase personalități precum Schopenhauer, Berlioz, Richard Wagner, Franz Liszt, Beaudelaire, Leopardi, Anatole France…

Cea mai veche cafenea din Paris, Café Procope, a apărut undeva în 1686, înființată de un sicilian, Francisco Procopio. Aceasta mai este deschisă și în zilele noastre. Beaumarchais a așteptat aici, pe 27 aprilie 1784, să se încheie prima reprezentație la „Nunta lui Figaro”, nerăbdător să vadă reacția publicului. Prin saloanele Café Procope au trecut Alfred de Musset, George Sand, Balzac, Teophile Gautier și mulți alții.

Despre Le Café Corazza, înființată în 1787, dar care a dispărut în 1914, se spune că a fost cartierul general al iacobinilor, iar printre cei care au frecventat-o se număra chiar și Napoleon Bonaparte.

Cafenelele au devenit locuri de întâlnire pentru cei avuți și pentru intelectuali. Aici veneau cei care doreau să se pună la curent cu ultimele știri sau să cunoască personalitățile epocii. Odată cu cafeaua, în obiceiul celor care frecventau cafenelele a intrat și lectura ziarelor, de unde și obiceiul de a citi ziarul la cafea.