Aventurile unui român în Irlanda. Polițiștii au venit după el la București. Criminal sau victimă?

Ultimul episod din poveste unui român plecat să-și facă un rost în Irlanda, în anul 2018. O serie de întâmplări nefericite s-au închiat dramatic pentru tânăr. Este acuzat de crimă. O crimă cu enigmele ei. Suntem în fața unei dileme: criminal feroce sau nevinovat?

Nicolae, un tânăr dintr-o localitate aflată în aporpiere de Târgovişte, a vrut să-şi facă o viaţă mai bună decât cea de lucrător la sonde, în care fusese calificat după absolvirea unui liceu tehnic. A plecat mai întâi la Bucureşti, urmând un anunţ de la mica publicitate. Un restaurant angaja ajutor de bucătar. S-a dus, deşi meseria lui nu avea nicio legătură cu gătitul. A fost totuşi angajat şi a învăţat repede.

În restaurantul care aparţinea unui irlandez pe nume Erin, era omul bun la toate. Văzându-l dezgheţat şi harnic, Erin i-a propus să îl ducă în Irlanda. Avea în oraşul Cork o afacere. Cumpăra case dărăpănate, le restaura şi apoi le închiria. A doua zi a plecat.

A lucrat aproape un an într-o echipă de constructori cu alţi patru români. Erin l-a dat totuşi afară, pentru că unul dintre colegii din echipă l-a turnat pentru un lucru pe care, spune Nicolae, nu-l făcuse. A ajuns în stradă şi fără serviciu. A dormit pe unde a apucat. A făcut corvezi ocazionale. A fost nevoit să se mute cu un filipinez, care era homosexual şi chior, dar care avea o casă primită despăgubire de la primărie, ca să aibă un acoperiş deasupra capului. L-a azvârlit şi filipinezul afară, pe motiv că nu-l iubeşte suficient. A mâncat la cantina săracilor. A locuit cu un pakistanez şi soţia lui poloneză, cu care nu avea voie să vorbească decât în prezenţa soţului.

Live Text. Alegeri prezidențiale. Cine va conduce România în următorii cinci ani. Prezența la vot în țară și Diaspora

Cum a izbucnit cel mai scurt război din istorie. Conflictul a durat numai 38 de minute, dar a fost prăpăd

Anul trecut părea că în sfârşit, răsărise soarele şi pe strada lui. Îşi găsise de lucru la un restaurant de cartier. Ajunsese chiar bucătar-şef, deşi făcea şi multe alte corvezi. Deşi nu mai avea acoperiş deasupra capului, pentru că îl dăduse afară filipinezul cel chior şi însetat de dragoste, şi-a încropit un adăpost într-o casă părăsită. Cunoştea locul. Casa Castlegreina de pe strada Boreenmanna. Venea sfârşitul de an şi nu mai avea rost să-şi caute o chirie.

În plus, în Irlanda, nu eşti primit în chirie fără recomandări, ori el nu avea aceste recomandări. Casa Castlegreina de pe Boreenmanna Rd era un loc unde se adunau cei mai mulţi dintre homeless-i oraşului. Beau şi făceau scandal. Mai dormise şi el de câteva ori acolo. Cât dormise la filipinezul cel chior, lucrurile se schimbaseră pe strada Boreenmanna. La insistenţele vecinilor, casa fusese închisă, iar uşile şi ferestrele baricadate cu şipci şi panouri din tablă.