De la 1 ianuarie, Polonia preia Very High Readiness Joint Task Force, înființată după anexarea Crimeei de către Rusia

La 1 septembrie 1939, sub pretextul fals al atacului unui post de radio din Gleiwitz de către armata poloneză, Germania nazistă a invadat Polonia. Apoi, două săptămâni mai târziu, Uniunea Sovietică a trecut la ofensivă fără să facă o declarație de război Varșoviei.

Luptele au încetat la 6 octombrie, odată cu anexarea și împărțirea teritoriului polonez de către Germania și URSS, în conformitate cu pactul germano-sovietic semnat în august 1939 de miniștrii de externe german, Joachim von Ribbentrop, și sovietic , Viaceslav Molotov.

Până la 22 iunie 1941, 440.000 de polonezi (intelectuali, comercianți, preoți, etc) , care locuiau în partea ocupată de Armata Roșie, au fost deportați în principal în Kazahsatan ca „lachei ai capitalismului”.

Sau masacrați, cum a fost cazul ofițerilor polonezi uciși în pădurea Katyn ( URSS a negat, conform obiceiului, aceste crime și abia după prăbușirea regimului comunist președintele Mihail Gorbaciov a prezentat ordinul de ucidere al ofițerilor polonezi, semnat de Stalin cu mâna lui)

Apoi, pactul Ribbentrop- Molotov s-a spulberat odată cu începutul operațiunii Barbarossa, adică cu invazia URSS de către Germania.

La 24 decembrie, președintele rus Vladimir Putin a acuzat direct Polonia că este responsabilă de ceea ce a suferit Rusia în cel de-al doilea Război Mondial: „ei (polonezii) au făcut o înțelegere cu Hitler, este clar din documentele de arhivă”.

La 27 decembrie, ministerul polonez de Externe l-a convocat pe ambasadorul Rusiei la Varșovia. Rusia „încearcă să minimalizeze co-responsabilitatea Uniunii Sovietice în distrugerea păcii în Europa. În anii 1939-1941, URSS a fost aliatul Germaniei lui Adolf Hitler”, a declarat diplomația poloneză.

În acest context tensionat și provocator din partea Rusiei (precum și de publicarea unui raport polonez care descrie o întărire militară rusă în vestul Rusiei), Polonia va prelua, începând cu 1 ianuarie 2020, de la Germania, Forța operațională interarme cu nivel înalt de pregătire (Very High Readiness Joint Task Force, VJTF), al cărui principiu a fost decis în 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia.

VJTF face parte din Forța de Reacție a NATO (NRF). Mobilizând o brigadă terestră multinațională, forțe speciale, precum și mijloace aeriene și navale, rolul acesteia este să intervină în termen foarte scurt (2 până la 3 zile), dacă este necesar, pentru a pregăti desfășurarea unui grup inițial de forțe al unui al doilea eșalon (IFFG), compus din două brigăzi multinaționale, scrie Opex 360. Brigada 21 Infanterie poloneză va fi nucleul dur al VJTF în 2020.

Va beneficia de sprijinul diferitelor unități poloneze de luptă, inclusiv de poliție militară, experți în logistică și specialiști în lupta împotriva armelor chimice , biologice, radiologice și nucleare, informează NATO.

Participă și România

Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Lituania, Letonia, Portugalia, România, Spania, Slovacia, Turcia și Regatul Unit vor participa, de asemenea, la VJTF în 2020.

La fel și Statele Unite, despre care NATO spune că sunt pregătite pentru sprijin „prin forțe aeriene și alte mijloace tactice de susținere”.

De menționat că, anul viitor, forțele americane vor conduce exercițiul Defender Europe, care va implica până la 40.000 de soldați din 18 țări. În 2021, succesiunea în fruntea VJTF riscă să fie complicată, deoarece Turcia este chemată să furnizeze corpul principal al acestei forțe.

Însă relațiile dintre Ankara și NATO sunt din ce în ce mai deteriorate, guvernul de la Ankara fiind decis să blocheze planurile defensive privind flancul estic al Alianței, atât timp cât aliații nu recunosc milițiile kurde siriene (YPG) ca „teroriști”.

La aceasta se adaugă și apropierea Turciei de Rusia, care a dus la achiziționarea sistemului rusesc de apărare aeriană S-400 și la tensiunile din estul Mediteranei, cauzate de descoperirea unor mari rezerve de gaze naturale.