Florian Bichir: "S-a ales Patriarhul, iar presa a intrat in acalmia fireasca, Biserica urmand sa mai apara in coloanele ziarelor, la vreo mare sarbatoare sau daca, Doamne fereste, vreun exorcist va mai avea idei teribile, precum cel de la Tanacu".
In rest, buna pace, Biserica urmandu-si cursul ei firesc si netulburata de nimeni.
Un moment important vine insa odata cu alegerea noului Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, loc vacant prin alegerea Inalt Prea Sfintitului Daniel pe treapta cea mai inalta a slujirii bisericesti, aceea de intaistatator. La prima vedere, nu-i o mare forfota, un mare eveniment, se alege un mitropolit.
In realitate, miza este mult mai mare. Si-au anuntat, evident neoficial, candidatura IPS Nifon, Arhiepiscopul Targovistei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Casian al Dunarii de Jos si PS Ioan al Covasnei si Harghitei.
Toate bune si frumoase, toti avand mari calitati si putand gestiona cu succes cea mai importanta eparhie a Bisericii: IPS Nifon a condus doua eparhii si este un diplomat innascut, IPS Teodosie a reincrestinat Dobrogea prin 22 de noi manastiri, PS Casian a facut la Galati o episcopie model, iar episcopul Ioan este un simbol al romanismului din Harcov.
Moldova este insa o zona sensibila, ce nu poate fi gestionata foarte usor, iar in general moldovenii sunt extrem de reticenti in ceea ce priveste alegerea pastorului lor, iar cei de pe alte meleaguri, cu mici exceptii, nu sunt „inghititi” prea usor. In plus, lumea monahala din aceasta zona, care are un cuvant greu de spus, este si ea sensibila la ierarhi.
Alegerea Mitropolitului Moldovei va fi primul semn al unei schimbari in Biserica. Caci este de la sine inteles ca nu poate veni pe al doilea scaun al Bisericii un om vechi ori care sa poata fi santajat. Unde ar mai fi reforma? S-ar narui, cel putin la nivel de imagine, toate sperantele, iar Prea Fericitul Daniel ar putea fi acuzat ca pariaza pe aceiasi oameni vechi, compromisi.
Desi nu s-a gandit nimeni pana acum la el, eu cred ca Prea Sfintitul Ioachim Giosanu-Bacaoanul reprezinta o solutie. Provenit dintr-o familie cu vechi traditii monahale, unchiul sau este chiar Ioanichie Balan. PS Ioachim nu a putut iesi din tara pana in 1990, iar Securitatea s-a opus hirotonirii sale de nenumarate ori.
Are studii stralucite la Paris, unde a facut un doctorat despre Dumitru Staniloae, singura teza despre acesta cand era in viata. A infiintat prima manastire romaneasca in Occident si a ajuns asa de iubit de francezi, care-i spuneau pere Joachim, incat acestia i-au propus sa le devina episcop. Iar PS Ioachim mai are doua mari atuuri: este moldovean si este iubit de calugari, care vad in el unul de-al lor.
Nu doresc sa influentez cu nimic alegerea viitorului ierarh de la Iasi si nici n-am posibilitatea sa fac acest lucru. Semnalez insa ca, in afara de vladicii Nifon, Teodosie, Casian si Ioan, mai exista ierarhi moldoveni get-beget, precum PS Ioachim si PS Corneliu, care, desi au lucrat pe tacute, in umbra unor eparhioti neputinciosi, au mari realizari. Si sunt tineri!