Sorin Ionita: "Cu o mana il aperi pe hot de stat, iar cu cealalta aperi statul de hoti".

Pai, in afara de problemele de lipsa de profesionalism, de spatii si resurse, mai exista diverse motive pe care poate ca oamenii de pe strada rar ajung sa le vada.

Intr-un raport dat zilele trecute publicitatii de Initiativa pentru Justitie Curata (IJC), puteti afla situatii incredibile care se petrec in marile dosare ale politicienilor de la varf.

De exemplu, un fost ministru actualmente judecat pentru evaziune fiscala si pagubirea bugetului public se apara ridicand obiectii privind neconstitutionalitatea unor legi. Concret, paguba estimata in cazul sau este peste plafonul legal de 1 milion de euro, evaluare pe care de altfel nu o contesta.

Nu, dumnealui a ridicat problema ca de ce o lege romaneasca stabileste niste plafoane in euro, si nu in moneda nationala, RON. Admite ca, in orice moneda ai fixa limita, evaluarea in cazul sau este peste aceasta, deci fondul problemei nu s-ar schimba cu nimic.

Dar, in vreme ce inunda presa cu declaratii ca e nevinovat si ca nu-si doreste nimic mai mult pe lume decat sa mearga in instanta si sa lamureasca lucrurile, in instanta, avocatul sau ridica asemenea exceptii legale, dar ridicole, care nu fac decat sa tergiverseze procesul cu 6-7 luni - infatisarile se suspenda, legea in chestiune merge la Curtea Constitutionala etc.

Un alt mare inculpat al Romaniei este si mai creativ: o anume lege precizeaza clar ca niste clauze nu se aplica in cazul fostilor ministri. N-are nimica, el o trimite totusi la Curtea Constitutionala, pentru ca aceasta sa repete ca,

intr-adevar, acele clauze nu i se aplica. Cu alte cuvinte, cere un lucru pe care il are deja. Pentru ce aceasta absurditate, care pare decupata din filmele cu Stan si Bran? Pai, tocmai ca sa mai treaca niste luni, sa mai macine ceva graunte si Curtea Constitutionala.

Care Curte, ca veni vorba, a primit de curand in randul membrilor sai o persoana ce n-a fost niciodata judecator sau procuror, ci doar jurist de intreprindere socialista si asociatie cooperatista. Experienta legislativa de top i-o dau doar cele trei mandate de parlamentar.

Asa se intampla cand partidele confunda libertatea pe care le-o da uneori legea de a numi in diverse institutii oameni care sa asigure un anume echilibru politic, cu obligatia pe care si-o asuma in sens ingust de a numi doar membri cu vechime din conducerea centrala a partidului.

Ca si cand un partid n-ar putea gasi si in afara cercului ingust al liderilor (sau al prietenilor acestora de afaceri) oameni competenti care sa tina linia dreapta. Oricum, sunt convins ca domnul cu pricina se va descurca onorabil la Curtea Constitutionala.

Se aude ca modul de lucru acolo este urmatorul: vine un caz important, cu implicatii politice (de exemplu, cel recent cu procurorii militari care ancheteaza Revolutia sau cumulul pensiei cu salariul etc.); se intruneste plenul si se ia decizia, fara cine stie ce argumentari sau studiu; dupa care asistentii judecatorilor trebuie sa confectioneze o motivatie care sa corespunda deciziei deja luate de seniori (aceia numiti dupa echilibrul politic).

Pe scurt, invers decat ar fi normal, intai se pune rezultatul ecuatiei si dupa aia se cheama cineva sa improvizeze o demonstratie care sa dea rezultatul cerut.

Culmea s-a atins la Consiliul National de Integritate, acel grup de reprezentanti care va numi conducerea ANI si ii va superviza activitatea de control a averilor demnitarilor.

Dupa demonstratia de triumfalism Ministerul Justitiei-Parlament, care au trecut legea in unanimitate acum o luna (dupa aia au amendat-o ca au mai descoperit niste gauri etc.), ieri la audierile din Senat se pare ca asociatiile de magistrati nu pot sa desemneze un reprezentant, cum zice legea, fiindca ar fi incompatibili cu o asemenea functie; la fel si ONG-istii.

Cine nu este, in schimb, incompatibil: pai, de exemplu, un deputat sau senator, desi ei sunt primii cu care trebuie sa inceapa verificarea inspectorii ANI. Si mai cine nu este incompatibil cu o asemenea functie de aparare a interesului public?

Pai, o doamna avocat care-i are in portofoliul sau de clienti pe Omar Hayssam, Genica Boerica, clanul Camataru sau pe senatorul-medic Bradisteanu, acuzat chiar de coruptie.

Fireste, in democratie fiecare are dreptul la aparare, iar profesia de avocat este una perfect onorabila. Inovatia adusa aici de Romania este imbinarea fructuoasa a celor doua roluri in aceeasi persoana: cu o mana il aperi pe hot de stat, iar cu cealalta aperi statul de hoti.