ADRIAN GEORGESCU: Noul sclavagism al masinii

ADRIAN GEORGESCU: Noul sclavagism al masinii

In cartierul meu, multe case au curticele de cativa metri patrati, spatii linistite in care poti sa citesti, sa joci table, sau pur si simplu sa stai.

Trei din patru proprietari si-au injumatatit acest mic rai pentru a-si face garaje.

Membrul din tabla al familiei moderne are si el nevoie de-o casa. Avem din ce in ce mai putini copii, dar din ce in ce mai multe masini. Nu exista gradinite, dar sunt mii de garaje.

Trotuarele, muscate pentru a se crea noi locuri de parcare, sunt oricum invadate de automobile.

De cate ori nu ne-am strecurat prin infimul spatiu ramas intre bara de protectie si zid pentru ca un sofer a vrut sa-si adaposteasca mai bine palatul pe roti?

„Secolul nostru intai a inventat masina, apoi a luat-o ca model de viata”, scria in 1986 filosoful Carlo Petrini. Mancam repede, ca si cum ne-am alimenta la pompa.

Nu ne cunoastem tensiunea sau nivelul colesterolului, dar stim exact cat consuma automobilul si cand trebuie sa-i schimbam uleiul.

Daca tusim o luna, nu ne ducem la medic, insa cand ni se pare ca automobilul respira greu, il urcam imediat pe rampa.

Mai conducem noi automobilele ori ele ne conduc pe noi? Pentru multi, viata inseamna antifurturi, asigurari, odorizante, imbaierea saptamanala a caroseriei urmata de ceruire, huse, rate, un nou mecanism pentru geamul electric, un nou CD player cu magazie de 8 discuri.

Apoi, ca o incununare a progresului, un model mai nou, deci un alt leasing pentru aceeasi carcasa de tabla cu patru roti si volan, dar de data asta cu interior din piele, senzor de ploaie si faruri cu xenon.

Automobilul a devenit o declaratie a statutului social dorit. Stiu un tip care locuieste intr-o garsoniera confort 3, dar are o limuzina de 30.000 de euro. Aproape ca are mai mult loc in habitaclu decat in casa, dar lumea il considera un tip realizat.

Bucurestiul e capitala europeana cu cea mai redusa proportie intre  spatiul verde si asfalt. Intr-un aer poluat de dejectiile, claxoanele, scrasnetele si alarmele masinilor, traversam privind tematori, sa nu ne striveasca pe trecerea de pietoni. Traim pe domeniul unui stapan caruia i-am donat senini plamanii si i-am oferit manechine vii pentru crash-teste.

Comentati pe www.adriangeorgescu.ro

Ne puteți urmări și pe Google News