"Ticalosii" nu e doar un film de Serban Marinescu, inspirat de romanul "Ciocoii noi cu bodyguard" al lui Dinu Sararu.
Da, stiu, Sararu nu e o garantie. Dimpotriva. Dar „spovedania” acestui individ, care a cunoscut toate subtilitatile ticalosiei si in comunism, si dupa nu e irelevanta. Dimpotriva.
„Ticalosii” e o oglinda care multiplica toate mizeriile care baltesc in politica si in societatea romaneasca (sa nu ne amagim, aceste entitati se determina reciproc!). Pana totul devine clar, prea clar.
Ar fi de-ajuns sa va spun ca in aceasta pelicula ii veti regasi pe Stefan Iordache, Dorel Visan, Monica Davidescu, Horatiu Malaele, Mircea Diaconu, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu, Razvan Vasilescu sau Marius Vizante.
Merita sa-l vedeti, desi bucati solide din filmul asta au tot rulat pe micile ecrane din viata noastra „de dupa”. Aici s-au adunat toti: presedintele, „ala batran”, un bolsevic pseudoreformat, rostind senin „Asa a vrut Dumnezeu”, desi figura sa e icoana ateismului. Consilierul derbedeu, dar scarbit, care ingroapa Revolutia la groapa de gunoi Glina, printr-o spectaculoasa „pomana in viu”, transmisa in direct, bineinteles, la OTV.
Premierul care organizeaza vanatori fastuoase, unde se intampla un „accident” care il scoate din scena pe Generalul care voia „o a doua Revolutie in Romania” si nu se lasa cumparat. Magnatul care n-a mai citit o carte de la 20 de ani („adorm ca un copil”), dar care stie ca, intr-un oras mizerabil (Bucurestiul), palatele se ridica doar „cu bani, cu foarte-foarte multi bani”.
Un magnat care joaca la doua capete, finantand si puterea, si opozitia, care cara geamantane cu spagi, e ascultat de Serviciile Secrete, e arestat „ca avertisment” cu tot tambalul de rigoare - presa, mascati, declaratii sforaitoare („Catusele astea sunt ale guvernului!”). Ziarisul titrat, „formator de opinie”, care „e curva si se duce la aia care dau mai mult, ca sa dea in ailalti”.
Priviti bine tabloul asta in care fiecare il injura pe fiecare, in care fiecare are doza sa de ticalosie. Iesiti apoi in praful orasului, mergeti in Ferentari (recomand Aleea Tufelor, nr. 8) si in Primaverii, priviti zdrentele in care sunt drapati pensionarii, priviti vilele si masinile de teren. Eu am facut-o.
Nu-mi ramane decat sa ma mir ca Bucurestiului i se spune capitala europeana, nu sud-americana. Geografia amageste. Nu pot decat sa sper ca Romania asta ticalosita nu va alege sa se regenereze spiritual cu Gigi Becali.