S-a deschis la Timi- şoara, în spaţiile Galeriei Lima, o nouă expoziţie Ioan Nemţoi.
Rezumându- se exclusiv la obiecte din sticlă, realizate, la rândul lor, în codurile mereu proaspete ale sensibilităţ ii decorative sau în perspectiva amplă a artei de for public, lumea artistului se construieşte şi se dezvăluie cu firescul şi cu măreţia unui fenomen natural.
Înţelegând materialul şi tehnica într-un fel unic, mai exact cu rigoarea unui cercetător şi cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice şi de universuri ficţionale, Ioan Nemţoi a înfrânt în aceeaşi măsură rezistenţa materiei, limitele tehnicii, suficienţa genului şi prejudecăţile receptării. El abordează, cu o inocenţă specifică marilor creatori, substanţa atât de vulnerabilă şi de gingaşă a sticlei, imun la istoria copleşitoare a acesteia, indiferent dacă ne referim la tradiţiile sale meşteşugăreşti, de tip Murano, sau la performanţele ei din spaţiul francez, central-european şi nord-american. Ioan Nemţoi a reuşit, astfel, într-un timp foarte scurt, să impună o nouă realitate artistică, etică şi spirituală, folosind datele intrinseci ale materialului şi forţa inepuizabilă a focului. Din poziţia metafizică de creator singuratic, suspendat într-o lume care părea finalizată şi definitiv înscrisă în circuitul sever al unei ordini de nezdruncinat, el a readus totul la starea amorfă a începuturilor geologice, a redescoperit energia vitală a combustiei, a identificat aerul şi lumina şi a pornit la reorganizarea întregii firi. Sticla a devenit, astfel, materie primă şi materie finită, suport mineral şi substanţă vie, fermă ca roca meteorică, fragilă ca germenele abia perceptibil prin găoacea seminţei şi mlădioasă ca firul de iarbă. Ea s-a aşezat umilă, asemenea grohotiş ului, devenind una cu pământul, sau, dimpotrivă, s-a înălţat, cu o energie nebănuită, transformându- se în instalaţie complexă şi în arhitectură cu o irepresibilă vocaţie sacră.
Pentru că, în ultimă instanţă, Ioan Nemţoi chiar asta face: dă viaţă aproape organică abstracţiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănţuirea stihială şi devastatoare a focului şi preschimbă agitaţia atelierului în scenariu alchimic şi în ceremonial liturgic. Iar de aici şi până la trăirea mistică nu mai este decât un pas care, de fapt, s-a şi făcut.
Recomandările noastre
