Florian Bichir: " Prestigioasa agenţie de presă Reuters ne-a dedicat recent un comentariu cu titlul: "Cu jumătate de viteză înainte pe drumurile şi căile ferate învechite ale României". "
Pe cât de acid, pe atât de adevărat. Agenţia notează că, „la începutul secolului al XIX-lea, trenurile cu locomotive cu aburi parcurgeau distanţa Bucureşti-Constanţa în trei ore, în timp ce în prezent, cu trenuri electrice, aceeaşi distanţă este parcursă în şase ore“.
În pofida celor care vor considera că ne este ponegrită ţara, jurnalistul occidental analizează dur şi critic precum un chirurg situaţia căilor ferate de la noi. „Aproape jumătate din cei 10.000 de kilometri de cale ferată din România au nevoie de reparaţii sau înlocuiri, iar deraierile şi întârzierile fac parte din cotidian. Situaţia drumurilor este şi mai rea. Forumul Economic Mondial situează România pe locul 126 din 134 în ceea ce priveşte calitatea drumurilor, între Nepal şi Polonia“. Ne doare, dar asta-i situaţia. Aici ne este locul. Departe de a fi doar un tablou sumbru al infrastructurii rutiere şi feroviare, comentariul demonstrează de ce persistă această situaţie. România ar trebui să fie o intersecţie de rute comerciale majore între nordul şi estul, sudul şi vestul Europei. Multe companii străine sunt tentate să vină în România, unde costurile cu producţia şi cu mâna de lucru sunt mici, deşi creşterea rapidă a salariilor şi migraţia forţei de muncă au îngustat deja această fereastră de oportunitate. Dar reţelele rutieră şi feroviară îi dezamăgesc crunt pe străini.
Că treaba e groasă ne-a spus-o recent şi ambasadorul Statelor Unite. „Transporturile ar trebui să fie prima dumneavoastră prioritate“, a declarat, recent, Nicholas Taubman, adaugând că România nu va fi competitivă până când „drumul sau spre Europa nu va fi terminat“. Mai pe româneşte, suntem doar declarativ în Uniunea Europeană, din moment ce nu avem drumuri.
Ca un arc peste timp trebuie spus că Dacia ocupată de Traian era mult mai integrată în Europa, pentru că romanii, imediat după ce ocupau un teritoriu, se apucau să facă drumuri. În prezent, după cum notează Reuters, România are doar 270 de kilometri de autostradă: „Pentru a traversa ţara, şoferii navighează pe drumuri înguste care ocolesc Carpaţii si trec prin mii de sate, întrecându-se cu biciclişti, căruţe trase de cai şi chiar turme de oi sau vaci. Multe oraşe nu au şosele de centură, ceea ce conduce inevitabil la ambuteiaje în centru“.
Iar calea ferată e admirabilă, dar la pământ. Aproape jumătate din cei 10.000 de kilometri de cale ferată din România au nevoie de reparaţii sau înlocuiri, iar deraierile şi întârzierile fac parte din cotidian. Pentru a nu ne îmbăta cu apă rece, jurnalistul de la Reuters anunţă că, fără investiţii străine, situaţia nu poate fi îmbunătăţită. Semne îmbucurătoare nu sunt, pentru că străinii n-au de gând să vină prea curând, iar criza îi îndepărtează şi mai mult.
Un prim avertisment a venit în iunie, când producătorul german de maşini Daimler a ales Ungaria în locul României pentru construirea unei fabrici Mercedes de 800 de milioane de euro, în parte din cauza reţelei rutiere mai bune. Cum din autostrada care ar trebui să ne lege de Ungaria s-au construit în patru ani 9 kilometri, mai avem mult şi bine de aşteptat!