Un profesor de istorie din Buzău a reuşit să câştige în instanţă procesul cu o bancă în urma măririi repetate, pe criterii vagi, a dobânzilor la creditul de nevoi personale. Valeriu Nicolae îi avertizează pe români să nu se lase la mâna bancherilor şi să apeleze la justiţie. Clienţii băncilor care se simt nedreptăţiţi de deciziile luate de instituţiile bancare au la dispoziţie cel puţin cinci căi de atac, potrivit preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Dan Vlaicu.

Un buzoian a dat în judecată banca de la care a luat credit pentru că i-a mărit nejustificat dobânzile. Şi a şi câştigat. Nici nu începuse vreo criză financiară când banca la care Valeriu Nicolae încheiase un credit pentru nevoi personale a hotărât mărirea dobânzii, în repetate rânduri, pe criterii vagi, explicate fugitiv în contract, precum „evoluţia pieţei monetare“. În plus, deşi contractul prevedea acest lucru, banca nu şi-a notificat clientul în legătură cu schimbarea decât o singură dată.

La final, banca a fost obligată să rezilieze contractul, să revină la dobânda iniţială până la plata creditului şi să plătească şi cheltuielile de judecată. De pe „poziţii inegale“

17 octombrie 2007. „Consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu banca.“ Aşa era enunţată decizia Judecătoriei Buzău, cea care avea să-i dea câştig de cauză lui Valeriu Nicolae. Concret, potrivit magistraţilor, contractul încheiat între sucursala locală a Băncii Româneşti şi client avea clauze prestabilite de către împrumutator, fără a-i da posibilitatea contractantului de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Cu alte cuvinte, consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze vreo clauză din contract, întregul act juridic fiindu-i impus, în forma respectivă, de către bancă. Începutul: dobânzile umflate

Povestea creditului lui Valeriu Nicolae, 35 de ani, directorul şcolii din comuna buzoiană Măgura, începe cu o dobândă de 9,75% pe an. Suma împrumutată: 2.550 de euro, pentru nevoi personale, ce urma să fie rambursată în 60 de luni. Adică, iniţial, 53,89 euro (rată Σ dobândă) pe lună. „Împrumutatorul a modificat succesiv dobânda de la 9,75% la 10% şi apoi, în scurt timp, de la 10% la 11,50%, prima dată notificându-l pe împrumutat, iar ulterior fără a-l notifica, în ambele cazuri, însă, fără a încheia un nou grafic de rambursare“, arată decizia instanţei.

Valeriu Nicolae a aflat despre a doua majorare printr-o notificare, datată 10.05.2007, în care era anunţat că înregistrează către bancă o restanţă de 0,38 rată credit şi 1 euro comision. Sume pe care, dacă nu le-ar fi achitat în termen de maximum cinci zile calendaristice de la data primirii notificării, ar fi intrat în categoria „raportării la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare“. Acesta a fost momentul în care Valeriu Nicolae a hotărât să reclame banca la Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor. Punctul slab: „Evoluţia pieţei monetar-financiare“

În urma unui proces-verbal întocmit de OPC Buzău, Valeriu Nicolae s-a adresat Judecătoriei Buzău pentru a i se face dreptate. Potrivit dosarului din cazul de faţă, prima clauză din contractul pe care Valeriu Nicolae l-a semnat cu banca stipula că „în cazul în care evoluţia pieţei monetarfinanciare justifică o astfel de măsură, banca va putea modifica unilateral procentul de dobândă curentă contractuală“, neexistând însă vreo raportare la un indicator precis pentru aceste modificări.

Acesta a fost şi motivul pentru care instanţa buzoiană a apreciat că „este de netăgăduit că piaţa financiară evoluează diferit în funcţie de indicele la care te raportezi“. Iar de aici până la lezarea intereselor consumatorului nu a mai fost decât un pas. „Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutatorului“, precizează magistraţii.

Şi, din moment ce contractul impus de bancă intra sub incidenţa Legii nr. 193/ 2000, împrumutatul având calitatea de consumator, iar banca de comerciant, instanţa a decis că banca nu avea niciun drept să impună modificarea dobânzii fără a-l informa pe consumator ce reprezintă fluctuaţiile de pe piaţa monetară menţionate în contract. Banca: „E o practică generalizată“

Reprezentanţii sucursalei băncii s-au apărat în instanţă solicitând anularea procesului verbal întocmit de OPC, precizând că prezentele clauze din contract sunt cele generale, folosite la nivelul tuturor băncilor. De asemenea, aceştia au motivat că toate instituţiile financiar-bancare sunt influenţate de politica Băncii Naţionale a României, cea care stabileşte rata dobânzii de referinţă şi ratele medii ale dobânzilor pe piaţa interbancară.

Cu alte cuvinte, potrivit reprezentanţilor Băncii Româneşti prezenţi la proces, „nu se poate susţine reaua-credinţă a băncii (...) aceasta fiind o practică generalizată la nivelul instituţiilor financiar- bancare“.

CĂI DE ATAC

Ce pot face clienţii nemulţumiţi Clienţii băncilor care se simt nedreptăţiţi de deciziile luate de instituţiile bancare au la dispoziţie mai multe căi de atac, potrivit preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Dan Vlaicu. Acesta a explicat însă că fiecare caz în parte trebuie analizat şi, în funcţie de fiecare situaţie, clientul poate urma câţiva paşi:

> contractul trebuie citit cu multă atenţie, pentru a vedea dacă modificările s-au făcut cu încălcarea acestuia;

> în cazul în care consideră că decizia băncii nu a respectat contractul, trebuie reclamat la bancă acest lucru;

> dacă nu primeşte un răspuns favorabil de la bancă, se adresează Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), la oficiile teritoriale. În funcţie de fiecare caz în parte, instituţia poate sancţiona banca şi poate dispune intrarea în legalitate, adică respectarea drepturilor consumatorilor. O altă variantă este încheierea unui procesverbal de clauză abuzivă de către ANPC şi trimiterea în instanţă;

> depune o reclamaţie împotriva băncii la BNR;

> se adresează direct instanţei;

CULISELE UNUI PROCES

„Mă simţeam nedreptăţit şi era o chestiune de principiu“

La nici un an de la momentul câştigării procesului, supărarea buzoianului Valeriu Nicolae pe banca ce i-a încălcat „principiile“ nu s-a domolit. Într-un interviu acordat EVZ, Nicolae povesteşte motivele care l-au împins să recurgă la chemarea instituţiei financiare în instanţă şi modul în care a fost tratat de angajaţii băncii. Şi nu uită să-i sfătuiască pe toţi cei care ar putea ajunge în situaţia sa: „Citiţi bine contractul!“

„Ceva nu sună bine...“ EVZ: De ce aţi dat în judecată Banca Românească? Valeriu Nicolae: Pentru că mi-au mărit dobânda invocând o clauză privind evoluţia pieţei financiare. Am considerat că nu e suficientă explicaţia, pentru că nu menţionau un criteriu anume, cum ar fi, de exemplu, evoluţia cursului la BNR. Sau orice alt motiv. Am fost surprins mai ales că, în acea perioadă, cursul euro chiar scădea. Şi eu, ca omul simplu, mă gândeam: cum naiba îmi măresc dobânda „din cauza evoluţiei pieţei financiare“ şi euro era în scădere? Ceva nu suna bine. Când aţi intentat procesul? Of, nici nu mai ştiu! De când mă lupt cu banca asta... Parcă anul trecut, pe la început. Înainte să vă daţi seama că plătiţi mai mult la rată, v-au anunţat reprezentanţii Băncii Româneşti despre schimbări? Nu numai că au mărit-o fără să specifice exact motivele, dar nici nu m-au anunţat. În plus, mă şi avertizau că voi intra în Biroul de Credite, cel al rău-platnicilor, ceea ce nu era deloc în regulă. Mi-au mărit dobânda fără să mă anunţe.   Vă ameninţau că vă trec în rândul rău-platnicilor? Nu erau ameninţări propriuzis. Dar mă avertizau că intru la rău-platnici. Asta pentru că nu mă anunţaseră, şi eu nu aveam de unde să ştiu că trebuia să plătesc mai mult.

Banca a luat o decizie abuzivă Care au fost măsurile pe care le-aţi luat? Ce paşi aţi urmat? M-am dus la Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor din localitate şi ei au făcut demersurile către instanţă. Nu era vorba despre o sumă mare, era mai mult o problemă de principiu. Creditul era destul de mic, ceva de genul 2.500 de euro. Mai aveţi credite la alte bănci sau chiar la Banca Românească? Mai am nişte credite. Şi nu m-ar surprinde să mi se mai întâmple asta o dată. La Banca Românească însă nu mai am niciun credit şi nici nu cred c-o să mai fac. V-aţi gândit vreo clipă că o să câştigaţi? Nu ştiu ce să vă zic. Mă simţeam nedreptăţit şi era o chestiune de principiu. V-am spus, creditul era mic. Era vorba numai despre faptul că banca luase o decizie abuzivă.

V-aţi gândit, pe parcursul procesului, să renunţaţi? Ţinând cont că un proces cu banca este costisitor şi, de multe ori, câştigul este de partea ei? Nu, de ce să mă tem? Am considerat că se încălcase contractul, şi lucrurile erau clare din punctul meu de vedere.

„Nu-i mai lăsaţi să interpreteze cum vor“ Cum au reacţionat cunoscuţii când au aflat că vă luptaţi cu banca? M-a sprijinit toată lumea, bineînţeles. Au fost numai reacţii bune. Şi familia, şi prietenii m-au sprijinit. Ce sfaturi aveţi pentru alţi clienţi nemulţumiţi? Îi sfătuiesc pe toţi să citească bine contractul, cu multă atenţie, şi să se lege de anumite clauze, să nu-i lase pe cei de la bancă să interpreteze cum vor.

Valeriu Nicolae, profesor de istorie: "M-am dus la Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor din localitate şi ei au făcut demersurile către instanţă. Nu era vorba despre o sumă mare, era mai mult o problemă de principiu. ’’

CITIŢI ŞI:

Cât de greu este să învingi o bancă