Cursul de homofobie

Cursul de homofobie

Din învăţăturile profesorului universitar Dumitru Cristea, fost director adjunct SRI, către studenţii săi: homosexualitatea este un "comportament sexual aberant".

Homosexualitatea, care se poate exprima inclusiv prin narcisism, produce confuzie în societatea românească, prin legalizare. Acest comportament sexual aberant cunoaşte o proliferare îngrijorătoare în ziua de astăzi. Asta învaţă, printre altele, studenţii Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii „Titu Maiorescu“ din Bucureşti, la cursul profesorului Dumitru Cristea, fost director adjunct al Serviciului Român de Informaţii (SRI).   În replică, Cristea spune că nu face decât să redea ceea ce mare parte din societatea românească crede şi nu este singurul practicant al unei astfel de interpretări. În instituţia la care predă, toată lumea pare să sară în apărarea sa. Rectorul Iosif Urs spune că nici el „nu îmbrăţişează“ homosexualitatea şi explică acest comportament sexual cu harul unui adevărat poet: „O fi o răzbunare ancestrală, o malformaţie genetică, ceva preluat de la maimuţele din care provenim“.

Legalizarea homosexualităţii „dezorientează“

Materialul de bază: un curs tipărit la Editura Universităţii „Titu Maiorescu“, în 2005, intitulat „Bazele psihologiei sociale“. Autor: Dumitru Cristea, fost şef adjunct al SRI şi, potrivit colegilor de catedră, un cadru didactic extrem de competent. În total, 225 de pagini organizate în patru prelegeri, ce conţin şase referiri la homosexualitate.

Prima se află în subcapitolul „Manipularea opiniei publice“, din prelegerea despre „Mulţimi şi fenomenele de mulţime“: alături de dezinformare, intoxicare, dramatizare, o formă a manipulării este „dezorientarea opiniei publice“. Alături de legalizarea homosexualităţii, una dintre metodele prin care se produce dezorientarea, se află şi „demitizarea“ marilor personalităţi istorice şi culturale, „care reprezintă lianţii spirituali ai fiecărei naţiuni“, precum şi „importarea forţată a unor modele culturale străine de spiritul unui popor“. Ce rele mai fac străinii şi importă românii Sexul. Este considerat unul dintre factorii care pot determina comportamente antisociale, alături de alcool, droguri, frustrare, provocare directă şi stări emoţionale paroxistice.

„Aici pot interveni sentimente foarte puternice precum gelozia; dorinţa de răzbunare a unei infidelităţi; competiţia brutală pentru câştigarea partenerului; după cum poate fi vorba despre violenţele fizice şi psihice aferente violului şi comportamentelor sexuale aberante care cunosc o proliferare îngrijorătoare în societatea contemporană“, se arată la pagina 172. Iar printre „aberaţiile“ citate, homosexualitatea stă alături de sadomasochism şi pedofilie.   Mai încolo, un fragment despre tinereţe prilejuieşte un nou atac la adresa societăţii moderne de tip occidental, care „oferă şi o deconcertantă gamă de «formule familiale neconvenţionale», care încep să se impună ca noi stiluri de viaţă, cu particularităţi psihosociale cu totul aparte şi încă insuficient cercetate“.

Profesorul Cristea trece apoi la exemplificări: „Se practică căsătoria între homosexuali, căsătorii în grup, conglomerări de familii cu viaţă sexuală în comun, grupări tribale ale unor minorităţi sau secte, familii poligamice ş.m.a.“. Şi trage, la urmă, un semnal de alarmă: „Unele dintre aceste structuri familiale au copii naturali, altele recurg la adopţii; însă, în toate aceste cazuri, apar serioase probleme de ordin psihosocial ţinând de profilul psihologic al viitorilor tineri“.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) nu are un răspuns clar în acest caz. „E greu să vorbim despre sancţiuni, pentru că la acest nivel de învăţământ, se consideră că studenţii pot discerne între bine şi rău“, arată preşedintele CNCD, Asztalos Csaba.

IPOTEZELE RECTORULUI

„O fi o răzbunare ancestrală, o malformaţie genetică“ Cursul citat nu face decât să prezinte tendinţele dominante din societatea românească, arată profesorul Dumitru Cristea. „Abordez problemele din perspectiva unui anumit echilibru care se creează într-o societate. Iar în societatea românească există o tendinţă împotriva homosexualităţii“, precizează acesta.   Cristea mai ţine să lămurească faptul că nu este vorba nicidecum de vreo atitudine personală şi că, mai mult, el încearcă să-i facă şi pe studenţi să se desprindă de aşa ceva: „Eu sunt specialist în domeniul psihologiei sociale, îi fac pe studenţi să îmbrăţişeze realitatea. Dacă nu fac asta, devin ideologi, nu specialişti. Îi fac să se desprindă de reacţiile personale“.   „Ce să fac dacă nu-mi plac bărbaţii?“

Pus în faţa fragmentelor extrase din curs, rectorul instituţ iei, Iosif Urs, spune că nu le poate comenta fără a parcurge întregul material. Arată totuşi că „lucrurile prezentate aici le găsesc în presă în fiecare zi, în tot felul de materiale tipărite şi la alte discipline“.

Se pune de acord cu profesorul Cristea în privinţa necesităţii de a prezenta studenţilor „realitatea“: „Libertatea nu se întinde până într-acolo încât să aduc atingere aproapelui meu. Dar eu fac şcoală, nu pot să nu le spun studenţilor cu ce se confruntă în realitate. Nu pot să nu le spun că nu există pedofilie, sado-masochism şi altele. Cum să nu le spun la facultatea de psihologie că există comportamente aberante, deviante, la limita normalităţii?“.   Homosexualitatea este „o perversiune sexuală“, din punctul de vedere al rectorului, însă ţine să precizeze că nu face o ideologie din asta. „Este credinţa mea. Nu îmbrăţişez homosexualitatea, dar accept libertatea persoanei. Nu atac, dar nici nu îmbrăţişez acest punct de vedere. Ce să fac dacă nu-mi plac bărbaţii? Nu pot...“. Şi, ca de final de demonstraţie, câteva ipoteze asupra cauzelor fenomenului: „O fi o răzbunare ancestrală, o malformaţie genetică, ceva preluat de la maimuţele din care provenim“.

„O valoare în domeniul psihologiei“ Iosif Urs nu uită să laude competenţa profesorului Cristea şi faptul că acesta este foarte apreciat de studenţi. La fel, prorectorul Dumitru Gheorghiu: „Foarte mulţi studenţi vin la el pentru a le coordona lucrările de licenţă. Susţin punctul de vedere al domnului profesor. Este un profesor foarte apreciat, cu cele mai multe lucrări de licenţă, este o valoare în ştiinţa psihologiei“.

Aurelia, o fostă studentă, afirmă că profesorul umple amfiteatre, iar asta spune totul despre respectul pe care i-l poartă toată lumea. Nu înţelege unde este problema: „Ai văzut ce reacţie au oamenii faţă de homosexuali? E vorba de o lipsă de cultură faţă de această problemă“.

REACŢIE DURĂ

„Pedagogie neomedievală“

Legea are „leac“ pentru cei care adoptă comportamente discriminatorii la catedră sau în cursurile publicate, arată reprezentanţii Asociaţ iei ACCEPT, care apără drepturile comunităţii gay din România. „Ce profesează domnul Cristea este fără dubiu o formă de pedagogie neomedievală grotescă, ce a făcut şcoală în perioada nazistă şi cea comunistă şi a fost aplicată ca atare, ducând la întemniţarea a mii de oameni, bărbaţi şi femei“, consideră vicepreşedintele ACCEPT, Florin Buhuceanu. Se impun sancţiuni în acest caz, mai consideră el: „Ura împotriva gay-lor şi lesbienelor, bisexualilor şi transsexualilor, compararea lor cu pedofilii, necrofilii (...) trebuie condamnată ca atare şi legislaţia în vigoare o face. Există standarde şi norme în domeniu, pe care dacă nu le respecţi ca atare te autoexcluzi din rândul profesioniştilor“, mai spune Buhuceanu.

Dumitru Cristea, profesor Univ. „Titu Maiorescu“, Bucureşti: "Eu sunt specialist în domeniul psihologiei sociale, îi fac pe studenţi să îmbrăţ işeze realitatea. Îi fac să se desprindă de reacţiile personale."   Florin Buhuceanu, vicepreşedintele Asociaţiei ACCEPT: "Ce profesează domnul Cristea este o formă de pedagogie neomedievală grotescă, ce a făcut şcoală în perioada nazistă şi cea comunistă."

TRECUT

Fost adjunct al lui Virgil Măgureanu

Dumitru Cristea s-a născut în 1938, la Băicoi, în judeţul Prahova. După ce a terminat secţia de Psihologie a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, a devenit doctor în psihologie socială. A fost cadru didactic la Universitatea Bucureşti, Politehnica Bucureşti sau Institutul Superior de Informaţii.

În 1990, a devenit adjunctul lui Virgil Măgureanu, în conducerea SRI, funcţie pe care a îndeplinit-o timp de patru ani. În acest timp, a preluat şi funcţia de rector al Institutului Naţional de Informaţii, actuala Academie Naţională de Informaţii.

A devenit în 1992 conferenţiar universitar asociat la Facultatea de Psihologie a Universităţii „Titu Maiorescu“, apoi profesor universitar în 1999. În momentul de faţă este profesor titular la această instituţie.   Caracterizare: „O achiziţie păguboasă“ Numele său apare într-unul dintre celebrele rapoarte „Armaghedon“, publicat la sfârşitul lui martie 2002.

Se vorbeşte acolo despre posibile motive ale plecării sale de la conducerea SRI: „Psiholog de formaţie, una dintre cele mai păguboase achiziţii pe care Virgil Măgureanu le-a operat din viaţa civilă. Ca adjunct al directorului SRI şi rector al Institutului Naţional de Informaţii, a fost rapid avansat la gradul de general, însă nişte relaţii suspecte cu studente din subordinea sa l-au descalificat moral şi a fost nevoit să renunţe la funcţie.

Nu ar fi exclus să fi lucrat de foştii ofiţeri de securitate din conducerea SRI, care l-au tratat ca pe un corp străin“.

„DEVIERI“. Homosexualitatea trece la „comportamente sexuale aberante“

EFECT. Legalizarea homosexualităţii duce la „dezorientarea opiniei publice“

Ne puteți urmări și pe Google News