După ce el însuşi a organizat "razii" pe legea ilicitului, un fost procuror-şef adjunct din Piatra-Neamţ a căzut victimă sistemului.

După ce ieri a prezentat eşecurile istorice ale legilor privind controlul averilor, de la Carol al II-lea şi Epoca de Aur până în prezent, „Evenimentul zilei“ aduce astăzi povestea unui fost procuror-şef de judeţ, cercetat în 1978 în baza legii comuniste a ilicitului. Deşi el însuşi a anchetat zeci de persoane, ca membru al comisiei judeţene de cercetare a averilor, Emil Olaru a ajuns, din călău, victimă a sistemului pe care l-a slujit. Olaru nu a fost arestat, dar i-a fost luată casa, a returnat 90.000 lei şi a fost destituit.

În aprilie 1978, în judeţul Neamţ era vâlvă mare. Bucureştiul dictase un control aspru al averilor din judeţ. Se zvonea că însuşi tovarăşul Nicolae Ceauşescu se speriase de „tendinţa de înavuţire a unor persoane“. Furtuna a împrăştiat panică şi în Procuratura Neamţ. Aici, magistraţii aveau salarii mult peste câştigul mediu, conturi la CEC, călătoriseră în străinătate, iar unii conduceau autoturisme personale.   Pe holurile instituţiei se vorbea şoptit despre descinderea unor inspectori în ogrăzile fruntaşilor din judeţ. La procuratură, „bursa zvonurilor“ dădea un singur „câştigător“: pe Emil Olaru, adjunctul procurorului-şef. Între colegi era singurul care îşi ridicase o casă. În acelaşi timp, era chiar numărul doi în comisia judeţeană de cercetare în baza Legii nr. 18/1968, căreia „se pregătea“ să-i cadă victimă. „Ştiam că nu am scăpare“

EVZ l-a găsit pe Emil Olaru (77 de ani), în aceeaşi casă din Piatra-Neamţ pe care acum 30 de ani inspectorii comunişti o răscoleau în neştire. Locuieşte singur, soţia i-a murit, iar unicul fiu s-a stabilit în Canada. Dar fostul procuror are încă vie în minte ancheta şi vorbeşte fără ezitare. Numele său apare şi în „Raportul asupra modului în care sînt aplicate prevederile Legii nr. 18/1968“, document comandat de Comitetul Central în 1978, care analiza primul deceniu de funcţionare a legii ilicitului. Pe scurt, inventarul făcut prezenta astfel agoniseala lui Olaru: o vilă (de 350.000 de lei), o Dacia 1300, bunuri de peste 100.000 de lei, excursii în străinătate care l-au costat 30.000 de lei.

Cu hârtiile sub ochi, bătrânul zâmbeşte amar: „Nu mai am resentimente. Atunci lumea era obişnuită cu abuzuri şi se resemna. Mai ales că eu, care condusesem astfel de anchete, ştiam că nu am scăpare“. „Nu se făcuse evaluare“

Cu peste 20 de ani de experienţă în meserie, lui Emil Olaru nu i-a scăpat schimbarea din atitudinea colegilor, tot mai accentuată în zilele premergătoare anchetei: „Unii colegii mă ocoleau. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă“.   Curând, membrii Comisiei de cercetare a cazului „Olaru“ l-au vizitat pe procuror la domiciliu, scotocind fiecare cotlon al casei cu un etaj. Percheziţia a fost riguroasă: mobilă, haine, toate au trecut într-un inventar de zeci de pagini. N-au scăpat „nepuricate“ nici conturile la CEC, călătoriile în străinătate sau Dacia 1300.

După trei zile, Emil Olaru a fost destituit. „Ordinul de desfacere a contractului de muncă suna, din câte îmi aduc aminte, cam aşa: «Aţi fost eliberat din funcţie pentru că aţi construit în oraşul Piatra-Neamţ o vilă care depăşeşte cu mult veniturile dumneavoastră realizate din muncă cinstită». Nu se făcuse încă nicio evaluare“, povesteşte Olaru.

Ancheta s-a finalizat după şase luni. Comisia a stabilit că Olaru trebuie să returneze statului 90.000 de lei, ca diferenţă între venituri şi bunurile din posesie. Singura apărare a magistratului rămânea resemnarea. Emil Olaru cunoştea paşii cercetării, întrucât el însuşi i-a exersat pe alţii. Din propria experienţă cunoştea secretul: „Dacă comisia spunea că o coală albă e, de fapt, neagră, atunci neagră era“.   RIGOARE COMUNISTĂ

„Se numărau şi chiloţii, şi ciorapii“

Anii au trecut, şi sentimentelor ostile ale lui Emil Olaru faţă de păţania din urmă cu trei decenii le-au luat locul amintiri care acum îi provoacă râsul fostului procuror: „Se numărau până şi chiloţii, şi ciorapii, şi se calcula numărul de astfel de articole pentru toţi anii pe care se întindea investigaţia, pentru că legea se aplica retroactiv, până în 1962. Mi-aduc aminte că la mine au calculat 24 de perechi de ciorapi pe an“. Astfel de calcule empirice îşi au explicaţia în lacunele legii ilicitului, care o făceau vulnerabilă la interpretări. Din acest motiv, unele aspecte ale investigaţiei rămâneau la cheremul investigatorilor. „Fiecare comisie proceda cum credea de cuviinţă. De exemplu, unii scădeau din venit cheltuielile pentru mâncare, iar alţii - nu. Şi era ceva să calculezi ce-a mâncat un om atâţia ani. La capitolul ăsta, diferenţele erau destul de mari de la comisie la comisie. Îţi putea stabili un meniu mai bogat sau unul mai ieftin. În cazul meu, n-au fost deloc indulgenţi“, îşi aminteşte Olaru râzând.

VILĂ DE BUGETAR „ROŞU“. Casa cu etaj a lui Emil Olaru l-a dat de gol pe procuror în faţa organelor de stat ISTORIE   „În Neamţ a fost epurare exemplară“

Politologul Vladimir Tismăneanu, „părintele“ condamnării comunismului, explică raţiunea epurărilor din Neamţ în ’78, acţiuni care l-au vizat şi pe Emil Olaru: „Îmi amintesc de epurarea «exemplară » a conducerii judeţene, în frunte cu primul secretar Ştefan Boboş. Se urmărea confecţionarea pentru Ceauşescu şi camarila sa a unei imagini de austeritate revoluţionară. Timp în care dictatorul şi apropiaţii săi se scăldau în cele mai scandaloase forme de privilegii“.

AMINTIRILE LUI OLARU

„Îmi permiteam un trai bunicel“ Ajuns de mâna lungă a comisiilor de ilicit, după ce el însuşi a condus astfel de organe ale partidului, fostul procuror Emil Olaru acceptă ceea ce i s-a întâmplat cu înţelegerea unui mare „înţelept“: „Ştiu cum era, că doar făceam parte din sistem“. EVZ: Ce a declanşat valul de verificări din primăvara lui ’78? Emil Olaru: Din 1968, s-a simţit o oarecare deschidere. Atunci li s-a permis oamenilor să îşi ridice case. Şi mulţi au început să-şi construiască, iar printre ei m-am numărat şi eu. În 1972 am cerut teren de la primărie. Doi ani mai târziu am început construcţia. Dar, în 1978, Ceauşescu s-a speriat de bunăstarea care începuse să apară în România. Şi a cerut controale aspre ale averilor. Păcatul a început în Neamţ. De ce în Neamţ?   Din câte cunosc eu, din cauza unor răfuieli. Pe atunci, secretar cu probleme organizatorice al Comitetului Central era Emil Bobu. Fratele lui, Ioan Bobu, era şeful Inspectoratului Ministerului de Interne în Neamţ. Adică era şeful Miliţiei şi al Securităţii Neamţ. Şi Ioan Bobu nu se înţelegea cu Ştefan Boboş, primul secretar. Din cauza acestui conflict, Boboş a fost înlăturat din funcţie şi trimis ambasador la Sofia. Astfel s-a deschis un teren liber de cercetare.  

Dumneavoastră ce salariu aveaţi? Aveam un salariu bun: 3.800 de lei. Situaţia mea financiară era aproape cu a unui procuror deacum, care câştiga în jur de 10.000 de lei. Deci îmi permiteam un trai bunicel. Între colegi eram singurul care îşi construise casă, care mi-a şi fost luată apoi, dar pe care am recuperat-o după Revoluţie.  

Cine a făcut sesizarea împotriva dumneavoastră?   În acea perioadă veniseră mai mulţi lideri de partid de la Bucureşti, printre care şi Iosif Banc, secretar al CC şi preşedintele Comisiei de Control Muncitoresc. El l-a chemat pe directorul direcţiei financiare din Neamţ şi i-au dictat o scurtă sesizare împotriva mea pe legea ilicitului. Acelaşi director a făcut parte din comisia care mi-a verificat mie averea. Aveţi ceva de reproşat?   Nu mai am resentimente. Fostului meu şef, care a făcut parte din comisia care mă ancheta, tocmai i-am făcut o vizită. Am rămas în relaţii bune. Nici lui, nici altora nu le reproşez ce s-a întâmplat atunci, pentru că nu era vina lor. Erau ordine de la Ceauşescu. Ştiu cum era, că doar făceam parte din sistem. 

Emil Olaru fost procuror-şef anchetat pe „ilicit“:

"(Iosif Banc, secretar CC) l-a chemat pe directorul direcţiei financiare din Neamţ şi i-a dictat o scurtă sesizare împotriva mea pe legea ilicitului. Acelaşi director a făcut parte din comisia care mi-a verificat mie averea." "Nu mai am resentimente (...) Erau ordine de la Ceauşescu. Ştiu cum era, că doar făceam parte din sistem."