Din cauza nemulţumirilor faţă de părinţi, a rezultatelor şcolare sau din spirit de aventură, 3.258 de copii au decis să plece „în lume“, în decursul ultimului an. Peste 3.200 de copii au fost daţi dispăruţi din mai 2007 până în aprilie 2008, potrivit datelor furnizate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia de Investigaţii Criminale. 95% dintre aceştia au plecat de acasă de bună-voie, vârsta critică pentru această decizie fiind între 11 şi 18 ani. Din numărul total al dispariţiilor de minori sesizate în 2007, numai 3,5% dintre cazuri au fost provocate de accidente auto şi feroviare, înec sau rătăciri.

Printre motivele celor 3.285 de copii care şi-au dorit să fie „singuri pe lume“ se numără certurile cu părinţii, lipsurile materiale, dorinţa de a avea mai multă libertate sau de a locui cu prietenul/prietena lor, dar şi frica de a nu fi pedepsiţi pentru notele proaste. Din numărul total al dispariţiilor de minori sesizate în 2007, numai 3,5% dintre cazuri au fost provocate de accidente auto şi feroviare, înec sau rătăciri, iar un procent şi mai mic, de 1,5%, a fost cauzat de răpiri, sechestrări sau exploatări sexuale.

Puţine cazuri au final tragic

„În ultimii ani au fost înregistrate foarte multe dispariţii de copii. Am observat că nu este vorba de dispariţii îngrijorătoare, cele mai multe plecări ale acestora fiind voluntare“, a precizat Adrian Dumitrescu, şef Serviciu Urmăriri din cadrul Direcţiei de Investigaţii Criminale, Inspectoratul General de Poliţie. Un număr foarte mic de dispariţii a avut un final tragic, după cum a completat Dumitrescu. Sfatul său pentru părinţi este să anunţe poliţia imediat ce constată lipsa copilului de acasă şi să nu efectueze căutări pe cont propriu.

În urma unei analize a cazurilor înregistrate anul trecut, s-au depistat o serie de situaţii tipice care provoacă „fuga de acasă“ sau dispariţia copiilor. Printre acestea se numără violenţa fizică sau psihică şi lipsa de comunicare din familie ori din centrele de plasament, rătăcirea copiilor nesupravegheaţi, accidentarea, agresiunile şi sechestrările, cu scopul exploatării sexuale sau prin muncă.

De asemenea, printre cazurile de dispariţie se numără şi cele ale copiilor care sunt luaţi de la domiciliu de către unul dintre părinţi, fără consimţământul celuilalt.

LEGISLAŢIE

Poliţia începe imediat căutările

Pentru a reduce numărul de dispariţii, reprezentanţii poliţiei române spun că se aplică o nouă metodologie de lucru, care permite atât intervenţia rapidă, cât şi colaborarea cu societatea civilă, prin intermediul instituţiilor, organizaţ iilor guvernamentale şi nonguvernamentale, voluntarilor şi mass-mediei. Astfel, poliţia poate interveni, de trei ani, imediat după ce primeşte sesizarea dispariţiei copilului. Drept dovadă, în 2008, procentul de găsire a minorilor plecaţi de acasă este, până la această dată, de 97%, conform datelor IGP.

25 MAI

Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi

Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi („Missing Children’s Day“) are drept simbol floarea de „Nu-mă-uita“ şi a fost declarată în Statele Unite ale Americii în 1983. Anul acesta, Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi este marcată în România printr-o campanie de informare a opiniei publice, organizată, la nivel naţional, de Salvaţi Copiii România (membră a Federaţiei Europene pentru Copiii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române. În Bucureşti, mâine, Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii va desfăşura campanii stradale de informare, în Orăşelul Copiilor şi în Parcul Tineretului, de la ora 11.00.