Alegerile primare organizate marţi în Texas şi Ohio reprezintă ultima şansă pentru Hillary Clinton de a frânge succesul rivalului ei, Barack Obama. O spune chiar Bill Clinton.
Bill Clinton a declarat săptămâna trecută că soţia sa trebuie neapărat să câştige în Texas şi Ohio pentru a-şi păstra vie speranţa. Echipa ei lucrează din greu în aceste state, dar tot Obama culege roadele în sondaje: în Texas, el a trecut pe primul loc, iar în Ohio s-a apropiat la cinci procente de Hillary. „Dacă nu va câştiga, atunci va trebui să ia o decizie cu privire la ce va face mai departe“, a declarat Terry McAuliffe, o apropiată a lui Hillary, şefa echipei sale de campanie. Inevitabilul nu s-a produs În urmă cu un an, Hillary Rodham Clinton, botezată „Inevitabila“ de presa americană, era asaltată de jurnalişti pentru a confirma dacă îl va numi secretar de stat pe soţul ei. Barack Obama? Un sortit al înfrângerii. În drumul spre Casa Albă al fostei prime-doamne s-a întâmplat, însă, ceva neaşteptat: Hillary nu reuşeşte să depăşească Obamania, valul general de simpatie câştigat de tânărul senator de culoare. „E o problemă cu inevitabilul. Rareori se dovedeşte adevărat“, spune Dick Harpootlian, fost purtător de cuvânt al filialei democrate din Carolina de Sud, un susţinător al lui Obama. În ianuarie 2007, când Hillary Clinton şi-a anunţat pe internet intrarea în cursa pentru nominalizarea Partidului Democrat în cursa pentru Casa Albă, noţiunea de fostă primă- doamnă, actualmente senator, pe cale să devină prima femeie preşedinte al Statelor Unite, era atât de nouă, de diferită, încât a eclipsat repede candidaturile tuturor rivalilor, notează Associated Press. „Candidez pentru a câştiga“, proclama Hillary. „Nu cred că o va opri cineva“, spunea, o lună mai târziu, John Catsimatidis, un om de afaceri din New York, membru al echipei de finanţare a campaniei lui Hillary. „E de neoprit; merge ca o maşină.“
Provocarea lui Obama Şi totuşi maşina s-a blocat. Cum a ajuns Hillary în incapacitatea de a-l mai ajunge pe Barack Obama? În primul rând, prin concentrarea greşită a atenţiei şi prin subestimarea rivalilor. La început, ea a fost preocupată să-l ţină în afara cursei pe Al Gore, un contracandidat periculos. Toţi ceilalţi erau văzuţi ca nişte parteneri liliputani de întrecere, consideră Peter Hart, un specialist democrat în sondaje de opinie. După ce lipsa de interes a lui Al Gore pentru cursa electorală a devenit certă, atenţia s-a concentrat pe John Edwards. Dar nu Edwards, ci Obama a fost cel care s-a detaşat drept principal oponent al doamnei Clinton. Ca şi Hillary, acesta propunea naţiunii o premieră interesantă, dar mai provocatoare: aceea de a alege primul preşedinte de culoare din istoria Statelor Unite, ceea ce ar marca împăcarea Americii cu complexul conflict mocnit dintre rase.
Mai există şi alte elemente care explică succesul lui Obama: în loc să fie un handicap, tinereţea lui s-a dovedit convingătoare. Prospeţimea imaginii şi mesajul de speranţă şi schimbare pe care l-a propovăduit au captat imaginaţia opiniei publice. Obama a intrat în cursa pentru nominalizare tot în ianuarie 2007, chiar cu o săptămână înaintea lui Hillary, şi a câştigat rapid atenţia de care la început nu a avut parte. A întors în favoarea sa lipsa de experienţă - Barack are numai doi ani de mandat ca senator - insistând pe ideea că e nevoie de o nouă generaţie care să facă pasul înainte în politică. Nu doar succesul de care s-a bucurat mesajul tânărului senator i-a şocat pe susţinătorii doamnei Clinton, ci şi abilitatea lui de a strânge fonduri, capitol la care Hillary era socotită imbatabilă. În primele trei luni ale anului trecut, Barack s-a ţinut după ea, adunând milion după milion, pentru a o surclasa în următorul trimestru, cu 33 de milioane de dolari faţă de 27 de milioane, fondurile ei. „Asta a schimbat tonul cursei, transformând-o dintr-o încoronare sigură într-o competiţie în doi“, explică Anthony Corrado, expert în finanţarea campaniilor electorale la Colby College, din statul Maine.
Cotoroanţa şi băiatul bun
Clinton a făcut tot posibilul pentru a minimaliza succesul lui Obama. În iulie, ea l-a catalogat drept „iresponsabil şi naiv“ în domeniul politicii externe. În septembrie, Hillary a participat la cinci emisiuni talk-show, pronunţând de şapte ori fraza „când voi fi preşedinte“. În noiembrie, a spus cu calm într-un interviu că, în ciuda surprinzătoarei lupte strânse cu Obama, „eu voi fi preşedinte“.
Curând, aveau să apară problemele. Potrivit AP, un mesaj intern făcut public în mai 2007 avertiza că Hillary nu ar trebui să participe la caucusul din Iowa, deoarece acesta e un stat în care ea este vulnerabilă. Clinton a respins ideea, iar echipa sa a lucrat intens pentru o victorie, dar mesajul s-a dovedit adevărat. Ea s-a clasat abia pe locul trei, în urma lui Obama şi a lui Edwards.
„Ani la rând de acum înainte vă veţi uita înapoi şi veţi spune că acesta a fost momentul. Acesta a fost locul în care America şi-a amintit ce înseamnă să speri“, a proclamat învingătorul, înfigându-şi steagul pe poziţia cucerită.
Dar Hillary nu s-a dat bătută. Când a simţit pericolul, a apelat la emoţii. Lacrimile de dinaintea alegerilor primare l-au dat pe Obama deoparte. Apoi a jucat pe mâna soţului ei. Aşteptându-se la un test dificil în Carolina de Sud, Bill Clinton s-a lansat într-o retorică anti- Obama, criticând poziţia acestuia asupra războiului din Irak. Barack a preluat atacurile şi le-a folosit în favoarea sa. „Înseamnă că aş putea câştiga“, a explicat el ofensiva furibundă a fostului preşedinte. Iar banii au continuat să curgă în conturile echipei sale: în ianuarie a strâns 36 de milioane, faţă de 14 milioane pentru Clinton.
Acest lucru i-a permis lui Obama să o înfrunte pe Hillary cu toate armele în „Supermarţea“, pe care Hillary a numit-o ziua care va trasa „linia de finish“. În schimb, cei doi şi-au împărţit victoriile, cu un avantaj constant pentru Obama.
Clinton a răspuns printro concentrare pe strângerea fondurilor, colectând 35 de milioane de dolari în februarie, dar şi aici Obama a întrecut-o încă o dată. Hillary a jucat şi cartea agresivităţii, dar a obţinut doar efectul advers, fiind receptată ca o „femeie rea“ sau, mai pe româneşte, ca o „cotoroanţă“ care atacă „un băiat de treabă“. Nici fotografia lui Obama purtând turban n-a făcut minuni, astfel că Hillary joacă în continuare de pe locul doi.
Speranţa moare ultima Acum Hillary îşi pune toate speranţele în victorie în testele de marţi din Ohio şi Texas, unde cândva sondajele o dădeau învingătoare sigură. Acum cursa e mai strânsă ca oricând, iar Clinton a pierdut pentru prima oară întâietatea pe care o deţinea în sondaje din prima zi a campaniei. Iar veştile sunt din ce în ce mai proaste pentru ea. Acum două săptămâni, conducea cu 16% avans în Pennsylvania, care va vota pe 22 aprilie. Un sondaj din această săptămână arată că avansul ei s-a redus: Hillary are 49 de procente, Obama - 43. Practic, cu fiecare victorie obţinută de Obama, mai mulţi electori s-au orientat spre el. Experţii cred că acest lucru se datorează faptului că întotdeauna candidatul care vine din urmă e mai atrăgător decât cel care pierde teren. Şi totuşi, cineva îi mai dă o şansă acestei femei în care cred tot mai puţini: „Precizarea mea este că niciodată nu se poate spune că s-a terminat. Mereu credem că surpriza la care am asistat e ultima. Dacă ea câştigă în Texas şi Ohio, altfel vom discuta de miercuri încolo“, avertizează Peter Hart, expertul în sondaje citat de Associated Press. PREVIZIUNI NEGATIVE Sfatul experţilor: Hillary, sună retragerea! > Convingerea majorităţii analiştilor politici de peste Ocean este că Hillary a pierdut lupta cu Obama. Un expert a declarat într-o emisiune a lui Jay Leno că motivul pentru care Hillary nu mai poate reveni este că ambii candidaţi democraţi se aseamănă foarte mult în discurs, iar fosta Primă Doamnă nu reuşeşte să găsească elemente diferite prin care să se distingă cu adevărat de Obama. > Jonathan Alter, de la „Newsweek“, apreciază că ea a trecut deja de punctul în care mai putea întoarce în favoarea sa lupta cu Barack Obama. „Dacă Hillary Clinton vrea să aibă parte de o ieşire decentă, ar trebui să se oprească înainte de primarele din 4 martie, din Texas şi Ohio, şi să-l sprijine pe Barack Obama. Retragerea ar fi stupidă doar dacă Hillary ar avea o şansă rezonabilă pentru a câştiga nominalizarea, dar ea nu o are“, apreciază Alter. > Jurnalistul de la „Newsweek“ consideră că „Hillary are un singur glonte şi îl trage într-un mod care o descalifică. „Nimic din ceea ce a făcut în ultimele 14 luni nu arată că ea va reveni. A făcut o mulţime de mici greşeli şi a trecut de punctul în care mai putea schimba ceva“, conchide autorul.
Recomandările noastre
