La ananghie

Un moment de prosteală schimbă viaţa unei liceene. „Juno“ e o comedie dramatică despre ce înseamnă să ai responsabilităţi mari prea devreme.

Patru nominalizări la Oscar, pentru Cea mai bună actriţă în rol principal (Ellen Page), pentru regizor, scenariu şi film, consfinţesc succesul unei producţii care a ajuns mai sus decât ar fi fost de anticipat. Iar o parte din acest lucru se datorează modului în care e tratată o situaţie care, în majoritatea cazurilor reale, ar fi considerată cu adevărat dramatică. Un pic de umor, nişte oameni cu capul pe umeri şi înţelegerea de sine transformă o criză într-o stare de fapt mult mai uşor de suportat. Bugetul mic, de numai 7,5 milioane de dolari, oferă garanţia că filmul e făcut din pasiune şi cu interes adevărat pentru subiect. Mamă prea devreme Filmul lui Reitman are următorul fir. Juno (Ellen Page) este o puştoaică de liceu pe care o relativă plictiseală şi o curiozitate sexuală specifică vârstei o îndeamnă să treacă la nivelul fizic în relaţia cu prietenul ei, Paulie Bleeker (Michael Cera). Îl place destul de mult pe băiat, dar nu este disperată după el. Din această singură „distracţie“ rezultă cea mai mare responsabilitate pe care ar fi putut-o avea: un copil. Juno, ea însăşi încă un copil, rămâne însărcinată şi, împreună cu prietena ei cea mai bună, decide să caute nişte părinţii, care să adopte copilul după ce vine pe lume. Aşa ajunge la cuplul Mark (Jason Bateman) - Vanessa Loring (Jennifer Garner), care-şi doreşte cu disperare un copil. Dacă mai aveţi nevoie de o garanţie pentru a viziona „Juno“, atunci ea e oferită din start: regizorul Jason Reitman, acelaşi care şi-a pus semnătura pe superbul „Mulţumin că fumaţi!“, cu Aaron Eckhart în rolul principal. Suportul familiei, esenţial Am fi putut spune că, după o asemenea „ispravă“, tinereţea fetei este furată. Nimic mai neadevărat, totuşi, pentru că beneficiază de un sprijin aproape ireal din partea familiei şi în special a părinţilor, doi inşi pe care ţi i-ai dori acasă pentru orice eventualitate. Experimentaţii JK Simmons şi Allison Janney joacă frumos aceste două roluri, o inspiraţie pentru părinţii ai căror copii sunt pe cale să devină la rândul lor părinţi mult mai devreme decât şi-ar fi imaginat vreodată. Sigur, la noi Adrian Păunescu este o somitate în domeniu, fiind probabil cel mai tânăr străbunic din România, dar nimeni, oricât de sărit de pe fix, nu ar trebui să şi-l ia vreodată de exemplu!