Ucraina între ciocan și nicovală: își asumă să aleagă parte în raport cu viitorul Președinte ale SUA?
- Ioan Bujor
- 1 octombrie 2019, 07:08
Ucraina și președintele Vladimir Zelenski au ajuns, sigur fără voia lor, în centrul controversei legată de afacerea Biden.
Este vorba despre implicarea în afaceri juridice neclare a fiului fostului vicepreședinte democrat american, Hunter Biden, membru în Consiliul de Administrație al unei firme de gaz ce funcționa în Ucraina, unde era plătit cu un milion de dolari pe an, dar unde nu avea atribuții executive sau implicări în contracte și tranzacții sau afaceri. Peste toate, afirmațiile clare ale fostului vicepreședinte privind combaterea corupției și alegația – neverificată – privind solicitarea de a concedia un anumit procuror pentru corupție, au dus la speculația că acesta investiga firma cu pricina și au creat un adevărat carusel al vinovățiilor.
De aici până la repetatele convorbiri ale președintelui Donald Trump la Kiev, direct și prin intermediari, cu noul președinte Zelenski, ales în aprilie, solicitându-i investigarea lui Biden Jr și senior, eventual sub coordonarea avocatului său personal Rudy Giuliani și a fostului procuror general Barr, nu a fost decât un pas, complementat de întâlniri și călătorii la Kiev, în Spania și aiurea și nenumărate discuții cu consilierii lui Zelenski. Totul ajungând la punctul culminant: procedura de destituire - impeachment a președintelui american Donald Trump.
În relațiile internaționale, statele au relații între ele, nu cu liderii sau personalitățile ce ocupă un loc sau altul în ierarhia de stat. Firește că o bună relație personală ajută, dar trebuie știut că, în regimurile democratice, alegerile pot duce oricând la alte personalități ce preiau funcția, de altă culoare politică, or această situație nu trebuie să afecteze relațiile dintre state. Unii preferă să evite complet relațiile personale, alții să construiască și canale alternative către opoziție, în alte cazuri relațiile sunt reduse la formalism sau sunt replicate, ca deschidere, în raport cu toți liderii statului partener, indiferent de culoare politică.
Statele au interese care exced bunele sau proastele relații inter-personale. De obicei sunt evitate persoanele controversate în administrație, sau atunci când sunt desemnate unele cunoscute cu antipatii sau simpatii într-un domeniu sau altul, numirile lor sunt semnale clare și asumate. De asemenea, administrațiile mai sofisticate au obiceiul să contrabalanseze abordările de o anumită culoare și psihologia grupurilor închise tocmai aducând și implicând în decizie personalități cu poziții deschise opuse grupului de apropiați și cunoscuți ce formulează deciziile, pentru a echilibra sau contrabalansa pornirile de o anumită opțiune sau alta. Echilibrul este cuvântul de ordine final, care caracterizează administrația responsabilă, eficientă și corectă.
Nu înseamnă că statele nu au dispute, subiecte controversate sau abordări contondente pe teme divergente. Însă abordarea se face cât mai diplomatic, mai fără asperități și fără confruntare explicită. Sau când apar cuvinte și poziții mai tari, ele se iau la momentul oportun, de către persoanele îndrituite, asumat, fără ca temele să apară public. Dacă apar, înseamnă că există și în acest caz o asumare și mai importantă a mutării controversei în văzul tuturor.
Pe fond însă, parteneriatele, prieteniile sau relațiile mai reci sunt între state, nu între persoane, și nu se reflectă la nivelul umorilor personale. Cu atât mai mult atunci când într-un anumit stat există o dispută sau o competiție precum cea electorală: asumarea posturii susținerii unei părți este o impunitate, se întâmplă rarisim și transmite un semnal extrem de grav. Când e vorba despre Statele Unite, un stat atât de important, și de Ucraina - țară aflată în război, după anexarea Crimeii de către Rusia lui Putin și după agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei - a adopta o poziție la Kiev într-o competiție electorală din SUA sau a fi silit să alegi între Trump și Biden e cea mai inconfortabilă postură.
Azi Zelenski se află între ciocan și nicovală, în cea mai complicată situație, odată ce și fără voie, și fără să mai facă nimic, Ucraina e în centrul procesului de impeachment din Congresul american și a ajuns subiect de controversă și poziționare între Biden și Trump. Biden a susținut Ucraina, Trump a făcut-o în postura de Președinte cu ajutorul militar, acum a condiționat ajutorul de deschiderea anchetei împotriva băiatului contracandidatului său, fapt care să-l ajute în alegeri. Cum se va poziționa Ucraina?
Convorbirea telefonică relevă o înclinație a Președintelui Zelenski, dacă nu chiar o promisiune voalată, de a da curs solicitărilor președintelui american Donald Trump. Cum ar fi putut să reacționeze altfel? Ucraina are nevoie de SUA, de sprijinul său internațional, în războiul cu Rusia. Nu înseamnă însă, automat, că Ucraina ar și acționa în sensul sugerat, de a da curs solicitărilor. Ar fi să-și asume să se plaseze într-o parte a spectrului politic. Și apoi, dacă Joe Biden ajunge la președinția statului american în 2020, cum vor arăta relațiile SUA sub Biden cu Ucraina?
Firește că vicepreședintele american este experimentat și versat, și știe cum și cât să se implice personal. Interesul SUA nu este să nu mai susțină Ucraina, din contra. Apoi chiar și dacă personal ar avea de pierdut și ar exista costuri și prejudicii, Joe Biden știe că afacerile de stat sunt diferite de cele inter-personale. Însă existența controversei și a unei eventuale poziționări ar putea să afecteze relațiile bilaterale. De ce ar risca, astfel, Președintele Zelenski?
Cred că în momentul de față, testul acesta e cel mai important la care e supus noul președinte ucrainean. Și, iată, el nu a venit pe linia provocărilor ruse, cum ne așteptam – își are și acolo suficiente capcane, și cu eliberarea prizonierilor, și cu lista Steinmeier sau prevederile de la Minsk – ci din controversa și procedura de destituire de la Washington. Or aici atenția trebuie să fie maximă și implicarea majoră pentru a evita problemele ce ar putea afecta Ucraina.
Judecata temei a fost făcută deja. Ucraina a avut o reacție clară. Ceea ce poate să facă acum este să redeschidă ancheta făcută, și noul procuror general să stabilească, cât se poate de transparent: faptul că Hunter Biden nu a avut nici o implicare în activitatea firmei de gaze, în nici o activitate imputabilă sau care să fi fost anchetată; faptul că Joe Biden nu a avut nici o implicare în demiterea procurorului care, potrivit alegațiilor, ar fi anchetat firma; faptul că procororul respectiv era cu adevărat corupt; faptul că ancheta făcută pe subiect e transparentă și corectă. Orice ambiguitate sau orice element care ar contrazice ancheta anterioară deja efectuată ar aduce Ucraina în prim plan, într-o formă periculoasă, care ar viza impactul său asupra alegerii viitorului președinte american. Ar transmite că a ales o parte. Și aceasta e cea mai proastă postură în care ar dori să se afle vreodată o țară.