ÎN FILM. Naziştii şi aliaţii s-au împuşcat la Studiourile MediaPro, pentru „Ces amours-là”, episod de război consumat la „ordinele” regizorului Claude Lelouch.

„Aţi văzut-o? Aţi văzut-o? E cea mai frumoasă moarte pe care am filmat-o”, se întoarce Claude Lelouch către echipă şi deschide larg braţele.   Cu doar câteva secunde înainte, un soldat îşi dăduse duhul absolut magistral în braţele camaradului său, în noroiul din faţa unei biserici. „Vreţi să vedeţi ce-aţi făcut? Veniţi aici!”, strigă regizorul către eroii scenei de război din „Ces amours-là”, Jacky Ido şi Gilles Lemaire.

Între timp, camioneta ruginită care a luat foc deja de vreo şase ori fumegă lângă o băltoacă, pompierii sting pentru a nu ştiu câta oară focurile de pe acoperişuri, iar soldaţii se întorc lângă tunuri, la o ţigară.

Echipa umblă în cizme de cauciuc, nu pentru că ar ploua - dimpotrivă, e zăpuşeală -, ci pentru că doi oameni, cu furtunuri în mână, se ambiţionează să reîmprospăteze noroiul la fiecare scenă. La fel cum fac cu naftalina, care ar trebui să înlocuiască zăpada de pe la colţurile caselor. În scenariu e o zi a naibii de mohorâtă. Între Hitler şi Monica Columbeanu

Satul pe care l-a invadat echipa celebrului cineast a servit drept decor unui alt film, „Jacquou le Croquant”, un Robin Hood al francezilor. Are o alură de aşezare medievală, cu o biserică uriaşă în mijloc, atât de înşelător clădită încât n-ai zice că e din lemn, carton şi rigips, ci din piatră adevărată.

După cum stau rezemaţi de zidul bisericii, dezarmaţi şi plictisiţi, nemţii presimt că o să piardă războiul. De fapt, rolul lor e cam sărac, nu trebuie decât să moară pe rând şi cât mai cu talent. Iar în pauze nu prea vorbesc despre Hitler, ci de personaje ceva mai concrete, ca şoferul Monicăi Columbeanu sau Armani. Şi poţi să juri că unul care acum mănâncă pişcoturi la masa de protocol tocmai dăduse colţul, împuşcat în ceafă.

Altuia i se blochează mitraliera din dotare, dar nu se pierde cu firea şi se preface că trage. „De asta au pierdut războiul!”, bombăne cineva din echipă, nervos că tocmai s-a ratat o scenă altfel magnifică. „Povestea vieţii mele”

Pe cei care dau greş ori se mişcă leneş când ar trebui să fie şnur, Claude Lelouch îi apostrofează zâmbind, cu înţelepciunea celor 42 de filme deja regizate: „Hai, copii, nu faceţi pe cameramanii de război!”.

Figuranţii români, francezi, americani şi britanici, mânjiţi de noroi şi iritaţi de căldură, nu-şi închipuie că iau parte la un moment istoric în cariera unuia dintre cei mai apreciaţi cineaşti francezi. „Ăsta nu e reportaj, e povestea vieţii mele”, spune, mai mult pentru el, Lelouch, plecând de lângă camera de filmat.   Al 43-lea film, „Ces amours-là”, e cel pe care l-a pregătit o viaţă întreagă. „M-am gândit la acest scenariu de foarte mult timp, de acum 40 de ani. Şi-mi spuneam atunci că peste 20, 30 sau, iată, 40 de ani - nu ştiam exact cât îmi va lua - îl voi face. Va fi un film despre trecerea timpului şi va fi una dintre ultimele mele pelicule. Nu ultima, ci una dintre ultimele, sper”, mărturisea regizorul pentru EVZ.   Cineastul va combina imaginile filmate în România (pe un buget de 7,5 milioane de euro), cu cele adunate timp de patru decenii de la celelalte pelicule ale sale. „MOTOR”   Echipă cosmopolită

Timp de şase săptămâni, obsesia de-o viaţă a lui Claude Lelouch prinde formă la Studiourile MediaPro, cu o echipă strânsă din mai multe ţări: Gérard de Batista - la imagine, Nick Allder - la efecte speciale (a lucrat cu James Cameron pentru „Aliens”), Doru Răceală - pe partea de cascadorie.

Vedeta peliculei, Audrey Dana, are câteva zile libere, pentru că lipseşte din scenele de război. Actriţa joacă rolul femeii ale cărei iubiri traversează anii ’40-’60 şi supravieţuiesc celui de-al Doilea Război Mondial. Costumele de epocă au fost aduse din Franţa, iar armele au fost închiriate de cel mai mare furnizor de muniţie pentru cinema, Bapty&Co.   În „Ces amours-là” mai apar Raphaël - un star în vogă în Franţa, Anouk Aimée, Dominique Pinon, Judith Magre, Christine Citti, Salomé Lelouch, fiica cineastului, Florin Busuioc, Zoltan Butuc şi Kitty Cepraga.