Cu ANAF n-am nici o legătură, în afară, poate, de cea poștală. Primesc din cînd în cînd de la ANAF niște plicuri prevăzute cu un soi de geam negru, prin care sunt anunțat că voi fi executat silit dacă nu plătesc nu știu ce.

Din același text, înțeleg c-am fost somat să plătesc, dar n-am făcut-o.

Cînd am fost somat? iată o întrebare cel puțin pentru mine la fel de fără răspuns ca și cea De ce ne mai naștem, dacă tot murim?

Speriat de perspectiva executării silite (știu cum e, de la un proces mai vechi al meu, de pagubă morală de sute de milioane de lei în vechiul leu, pierdut de mine, care nici atunci n-aveam încredere în Justiție), am dat să sun la numărul de telefon de pe adresă pentru a lămuri că n-am primit nici măcar în somn o somație de la ANAF să-mi achit contribuția mea de cetățean.

Cu timpul mi-am dat seama că era o șmecherie de a ANAF ca nu cumva să întîrzîi cu plata.

Deși fără nici o legătură cu ANAF, nu pot să nu tresar a uluire văzînd campania declanșată de ziariștii care-și zic deontologi împotriva acțiunilor din ultimul timp în chestiunea bonului fiscal. Deosebirea dintre o țară europeană și una din Orientul Mijlociu e simplă:

Într-o țară europeană orice prăvălie emite bon fiscal.

Într-o țară din Orientul Mijlociu nu se emite bon fiscal nici la supermaketuri.

Că ziariștii noștri, unii dintre ei angajați la trusturi de presă evazioniste, sunt indignați în scris și oral de închiderea unei covrigării, pentru că n-a dat bon fiscal, mai înțeleg.

Sunt și ei absolvenți vreunei fabrici de diplome și prin urmare au apărut pe lume ca ziariști fără bon fiscal. Nu înțeleg și nu voi putea înțelege reacția Monicăi Macovei, fondatoarea Partidului DNA, avînd un singur articol de program:

Tot ce respiră în România, inclusiv prin pori, trebuie să ajungă în arestul preventiv de la Rahova. Evident, cu excepția Monicăi Macovei și a membrilor noului partid.

Monica Macovei a trîmbițat la un post tv o Chemare la luptă împotriva ANAF:

„Dar ce vedem zilele acestea? Vedem noile mașini ale ANAF cu geamuri fumurii – că și-au luat și mașini noi – cum se duc în piețe, cum se duc la buticuri, la tarabe, la șaormării, la mici magazine în care omul cu soția, soția cu soțul își fac cât de cât o afacere de familie și le închid pentru diferențe de 3 lei, de 5 lei, de 10 lei. Oameni buni, ANAF-ul e făcut să meargă după marii datornici, nu să omoare acest sector privat mic, de familie, care găsește locuri de muncă!.

În schimb, cei cu marile averi neimpozitate, cei cu hotărâri definitive, de la care trebuie să confiști sute de milioane, stau probabil la soare, la plajă, prin diverse insule, stau, joacă la ruletă la Monaco.

Trebuie să ieșim în stradă! Asta nu este instigare la ieșit în stradă, este exercitarea dreptului nostru de a demonstra. Dacă nu suntem atenți, puterea ne cucerește total. Și eu aș spune: ieșiți și pichetați fiecare sediu ANAF!”.

De observat că Monica Macovei e de acord că buticurile, micile magazine, șaormăriile nu dau bon fiscal. Ea cere ANAF să treacă cu vederea buticurile, tarabele și micile magazine, pentru că, pe de o parte, există mari datornici, pe de alta, asigură locuri de muncă.

Monica Macovei uită să spună că legea cere emiterea de bon fiscal atît la supermaketuri, cît și la buticuri. Nicăieri în lege nu scrie că inspectorii trebuie să întreprindă o anchetă socială și, dacă descoperă că-n prăvălie muncesc doar soțul și soția, să treacă cu vederea încălcarea legii.

Cunosc numeroși mici proprietari de magazine care emit bon fiscal și dacă cumperi o gumă de mestecat. De ce ei să plătească și alții nu?

Am mai scris și am mai spus:

România va fi alta, poate a lucrului bine făcut, doar cînd legile, procedurile vor fi respectate de toată lumea, după principiul Legea-i lege, nu-i tocmeală.

Evaziunea fiscală nu deosebește între un leu și un miliard de lei.

Tot evaziune se cheamă.

Și pentru a stîrpi marea evaziunea, ca și în cazul corupției, trebuie ca românii să se vindece de năravul micii ciupeli. Nu pot să nu constat că pentru Monica Macovei ieșitul în stradă ține loc de toate: și de vot, și de petiții, și de intervenții în presă, ba chiar și de făcut sex.