Despre dezvăluirile Elenei Udrea – Spovedanii tv, Denunț, Jurnal – am scris cu o însemnată cotă de scepticism. Așa cum am precizat de atîtea ori pînă acum, datele concrete, exacte, cele de la care plecînd un ziarist de investigație poate ajunge la Adevăr, lipsesc din toate intervențiile Elenei Udrea. Strădaniile mele ulterioare – mă văd constrîns la o dezvăluire! – de a obține de la ea precizări menite a fi ceea ce în anchete se numește un fir, un capăt de ață, s-au soldat cu un categoric insucces. Elena Udrea mi-a repetat cele spuse pînă atunci în public, uitînd că le știam, cum le știe toată lumea, de altfel.

Dacă în materie de date concrete, Elena Udrea nu e o sursă credibilă, pentru că nu știe sau, din cîte le dibui eu, nu vrea să spună mai multe, pentru a proteja momente din trecut, în materie de atmosferă, de mecanisme de ansamblu, de imagine despre personaje reale, ea trebuie luată în serios.

Timp de zece ani aproape, Elena Udrea a fost nu numai martoră, dar și parte a Sistemului. Ca ministru al Dezvoltării, dar și ca femeie cu bani, a cunoscut pînă în adîncuri corupția din presă. Lideri de opinie care făceau gură seară de seară pe televizor i se relevau drept niște șantajiști perfizi, cînd nu erau decît niște ciubucari nenorociți. Din experiența de lider PDL știe cum se fac banii negri de către moriști precum Dorin Cocoș și cum se hrănesc din mita prin intermediar partidele politice. Așa cum dezvăluie Jurnalul, Elena Udrea era și un excelent culegător de informații. Dacă aș fi condus un ziar sau o televiziune, pe Elena Udrea aș fi numit-o reporter special de teren, cu salariu de redactor șef adjunct, pentru rarul ei talent de a-i face pe oameni să vorbească chiar în timp ce ea își nota într-un carnețel cele auzite.

Cel mai important lucru pus pe tavă de Elena Udrea jurnaliștilor, dar și istoricilor, îl reprezintă însă denunțarea mecanismului mizer al activității DNA, mai precis, a mecanismului prin care lupta împotriva corupției e folosită de Grupări pentru răfuieli politice de tip mafiot.

Văzînd ce i se întîmplă Elenei Udrea, am momente cînd cred că Sistemul o pedepsește crunt, pentru că l-a deconspirat, după formula de la Mafie. Mafiotul care dă în gît mecanismele Mafiei se trezește cu gura plină de beton armat. În cazul Elenei Udrea, betonului armat îi ia locul Guantanamo moldo – valah, zis și arestul preventiv.

Că lupta împotriva corupției – un ideal pînă la urmă – e folosită pentru răfuieli politice de tip mafiot, nu mă miră. În istoria omenirii, toate luptele pentru un ideal – de la lupta pentru puritatea credinței în Hristos pînă la lupta de clasă – au fost folosite de oameni în scopuri pur omenești: putere, bani, răzbunare, satisfacere a orgoliului.

Esența Mecanismului prin care lupta împotriva corupției e folosită pentru răfuieli mafiote e dată de o realitate indubitabilă.

În cei 25 de ani de postdecembrism, puțini politicieni, puțini oameni de afaceri, ba chiar și puțini jurnaliști au rămas în afara unei posibile acuzații de corupție. Ceva asemănător s-a petrecut și în comunism. În primii ani de după căderea lui Nicolae Ceaușescu, principala armă de răfuială mafiotă era trecutul. Puțini erau cei care se puteau sustrage de la acuzația de a fi colaborat cu Sistemul comunist. Asemănător, după decembrie 1989, puțini sînt cei care pot spune că n-au avut nici o legătură cu corupția. Politicienii au fost constrînși s-o facă nu de puține ori pentru a rezolva chiar problemele comunității. Cîștigarea alegerilor cerea bani pentru campanie. Oricît de bun ai fi fost ca politician, dacă-ți lipseau banii de afișe, deplasări în provincie, ba chiar și banii pentru o ținută cît de cît curată, puteai să te retragi înainte de a intra în politică. Excepție făcînd jurnaliști ca mine, care am avut norocul de a cîștiga din tiraj în primii ani postdecembriști, toți ceilalți jurnaliști din perioada de după au fost obligați, pentru a trăi decent, să aibă de-a face cu corupția. Pînă și faptul de a lucra la un Mogul a presupus abateri de la cinste și deontologie.

Această situație legică a făcut ca după 25 de ani orice politician, orice jurnalist, orice om de afaceri să poată fi acuzat de corupție. Potrivit mecanismului descris de Elena Udrea, mai fiecare politician, mai fiecare om de afaceri și, aș adăuga eu știind de Dosarul Presa de la DNA, mai fiecare jurnalist are dacă nu un dosar măcar o filă, cum avea pe vremuri orice cetățean un dosar sau o filă la Securitate.  Aceste dosare nu sînt fabricate. Ele sînt reale. Folosirea luptei împotriva corupției pentru răfuieli mafiote constă în scoaterea din sertare a unui dosar la un moment dat, cînd o cere răfuiala mafiotă. Elenei Udrea i s-a ținut în sertar dosarul Gala Bute pînă cînd s-a apucat să dea în gît Sistemul pe care-l știa din interior. Nu e singura ale cărei dosare sunt ținute în sertare pentru a fi folosite în scopuri politice mafiote.  E mai mult decît interesant că se fac dosare și celor care stăpînesc la un moment țara. Ca toate slugile, procurorii iau poziție de drepți la vederea tabloului înrămat al sefului, dar,  în același timp, pe furiș, mai adaugă o filă la dosar.

Răfuiala mafiotă își spune cuvîntul în ce privește momentul cînd dosarul iese în lume.

Ultimele evenimente în lumea DNA ilustrează perfect această teză.

Că Marian Vanghelie era unul dintre eroii corupției nu mai încape îndoială. Presa, presa cît de cît cinstită, scrisese pînă i se întunecase ecranul computerului despre afacerile lui Marian Vanghelie.

Marian Vanghelie a fost înhățat zilele trecute pentru o afacere din 2007.

De ce?

Pentru că venise momentul ca dosarul de corupție al lui Marian Vanghelie să fie scos la iveală. Ioana Ene Dogioiu, una dintre purtătoarele de cuvînt ale SRI din presa noastră zisă și independentă, s-a grăbit să se scoale în zori și să-i trîntească un comentariu, unul dintre cele vreo zece publicate în ziua respectivă, marcat de grija de a dovedi că anchetarea lui Marian Vanghelie arată echidistanța Binomului SRI-DNA. Deși Marian Vanghelie e un punct de spriijin crucial în formarea noii majorități, cea care trebuie să dea Guvernul Majestății Sale, Klaus Iohannis, iată – zicea purtătoarea de cuvînt a SRI – DNA l-a anchetat.

Ce nu spunea Ioana Ene Dogioiu era următorul lucru.

Cazul Marian Vanghelie a fost instrumentat de Parchetul General, care e sub influența lui Victor Ponta. În urmă cu cîteva săptămîni, dosarul a fost trimis la DNA. DNA s-a trezit într-o capcană. Dosarul – beton – nu putea fi închis în sertare. Mai ales că Parchetul General e condus de Tiberiu Nițu, omul lui Victor Ponta. Cum ar fi scos cămașa Codruța Kovesi cînd Tiberiu Nițu, șeful ei, ar fi luat-o la întrebări în legătură cu dosarul lui Marian Vanghelie. Am suspiciuni că și în cadrul DNA sînt procurori de-ai lui Victor Ponta. De fapt, în prezent, Victor Ponta, sau mai precis PSD, are oameni în toate structurile, oameni care nu vor să piardă și Guvernul, după ce-au pierdut ca niște căscați Președinția.

Arestarea lui Marian Vanghelie a picat catastrofal pentru Gruparea care lucrează să-i facă cadou lui Klaus Iohannis Guvernul Meu, Guvern care e, în definitiv, Guvernul lui Vasile Blaga.

Marian Vanghelie răspundea de organizarea și finanțarea noului partid, PSR,  cel care, asemenea unui bidon, urma să strîngă pe toți parlamentarii cumpărați sau șantajați de Gruparea Klaus Iohannis în vederea răsturnării guvernului Ponta.

Marian Vanghelie se baza pe o întinsă rețea de parlamentari, jurnaliști, oameni de afaceri.

Înhățarea lui de către DNA va duce la destrămarea încropelii începute de Mircea Geoană.

Dar nu numai atît.

Marian Vanghelie s-a afirmat în ultimul timp ca un dușman crîncen al lui Victor Ponta, mergînd pînă la denunțarea acestuia la DNA în chestiunea votului din Diaspora.

Arestare sa preventivă e un sprijin uriaș pentru Victor Ponta în bătălia sa cu adversarii din partid și chiar din politică.

Ce baron local va cuteza, la Consiliul care va urma, să-l conteste pe Victor Ponta?

Ar însemna să riște soarta lui Marian Vanghelie.

Așadar, prin Dosarul Marian Vanghelie, Gruparea Guvernul Meu a primit o lovitură mortală.

Vineri dimineața, a doua zi de după înhățarea lui Marian Vanghelie, DNA anunță că a trimis Senatului cererea de arestare preventivă a lui Dan Șova, într-un Dosar care-l atinge și pe Victor Ponta într-un fel. Lectura cererii arată clar că e o vorba de o faptă din 2010.

După 5 ani, DNA o scoate la iveală.

Seara, ministrul Finanțelor, Darius Vâlcov, cel care e se află pe baricadele Codului fiscal, e luat pe sus la ieșirea de la B1 TV, unde participase la o dezbatere despre Codul fiscal și dus la DNA.

Acuzația se referă la o faptă petrecută în 2009, cu șase ani în urmă,  pe vremea cînd era primar. Acum se lucrează din greu la confirmarea chemării lui Darius Vâlcov la DNA.

Arestări în dreapta și-n stînga, urmate de deja faimoasele denunțuri făcute împotriva cui spune procurorul.

Pînă la urmă îl vor înfunda și pe Darius Vâlcov.

Exersată în cazul Alina Bica și în cel al Elenei Udrea, formula e simplă.

Mulți dintre cei cu care a lucrat politicianul se grăbesc să facă denunțuri împotriva lui, după ce chemarea la DNA a fost semnul că sîngerează.

Unii pentru a rămîne în libertate după ce vor îndeplini dorința procurorului de a-l da în gît pe înhățat.

Alții din ură pur și simplu.

Rămasă fără glas după lovitura primită în cazul Vanghelie, Gruparea Guvernul Meu a prins glas. Ludovic Orban, uitînd că și el are un sertar  cu dosare, a profețit că Victor Ponta va fi răsturnat de DNA. Parcă-l văd pe Dan Șova ridicînd în slăvi arestarea preventivă a Elenei Udrea. Uite că i-a venit și lui rîndul! Cum îi va veni și lui Ludovic Orban! Alina Gorghiu, această Elena Udrea a lui Klaus Iohannis, ca și Protectorul, fără sare și fără piper, a și sărit ca să ceară demisia lui Victor Ponta, văzîndu-se ceea ce Elena Udrea n-a fost niciodată: premier (premier, pentru că altfel ar trebui să scriu, premieră!).

Gruparea Guvernul Meu și a luat revanșa.

În răfuiala politică de tip mafiot în numele luptei împotriva corupției, cele două proprietare de cătușe - Parchetul General și DNA -  joacă rolul asasinilor plătiți din filmele cu mafioți.

Parchetul General arestează pe dușmanii lui Victor Ponta. DNA îi arestează pe dușmanii lui Klaus Iohannis.

A mai rămas Parchetul Militar.

Ar fi culmea să-l văd pe acesta arestîndu-i pe generalii de la SRI, în frunte cu Florian Coldea.

Tot în numele luptei împotriva corupției!