Adriana Moca, actriță, realizatoare „Cărțile Șeherezadei”
Celebritatea instantanee, apanajul rețelelor sociale sau al videoclipurilor, a modificat receptarea! Ca să fie digerat și cumpărat, actul cultural se pliază pe gustul maselor! Lipsa de discernământ, miopia estetică, întronarea mediocrității au dinamitat scala de valori. Fiecare generație are idoli cu care se identifică.
Beatles sau Stendhal pot trece azi drept vetuști (?!) în vreme ce Lady Gaga sau „Fifty shades of Grey” sunt noile tendințe. Aparatul de marketing lucrează nonstop, se inventează „gablonțuri” artistice pe bandă rulantă. Efectul – la nivelul publicului – e confuzia. Tinerii cred în valoarea produselor actuale, seniorii blamează falsul, din conflictul ăsta nu se naște – deocamdată – nicio evoluție.
În școli, modul de predare al limbii și literaturii române provoacă repulsie față de lectură. Mult prea stufoasele noțiuni de gramatică – nefolositoare la vârste mici, precum și alegerea unor texte pline de arhaisme, greu de înțeles, îi îndepărtează pe copii de literatură. Piața de carte pentru tineri e mică, iar „poveștile” bune sunt puține. Totuși, aceștia nu refuză aprioric exercițiul lecturii, cu condiția să le vorbească despre prezent sau o problematică a vârstei. Un echilibru între centrele lor de interes și o educație estetică, adaptată la nivelul de înțelegere, i-ar apropia – poate - de marile opere. Dezvoltarea gândirii critice și nu învățarea pe de rost a comentariilor literare, le-ar crește – poate - apetitul pentru informație și cunoaștere. E nevoie, deci, să ne reevaluăm mijloacele de a le trezi curiozitatea. Dacă azi, copiii aleg informația de pe net, e pentru că nu rareori au fost abandonați în fața ecranelor de părinți „educați” cu cărți pe „hârtie”, care însă nu mai au timp să citească, ori să stea de vorbă cu odrasla, nici măcar ca act simbolic, educativ. Chiar dacă generația mea a crescut fără tentația imaginii, cu literatură, teatru radiofonic, concerte simfonice, nici ea nu e lipsită de ignoranță, incultură, superficialitate, sfertodoctism. Să nu ridicăm statui trecutului!
Ne puteți urmări și pe Google News
În vria dublului job, a competiției dure, a alergării prin viață cu viteză maximă, suntem direct responsabili de inapetența cvasigenerală pentru calitate. Puțini mai cultivă admirații sau pasiuni pentru o idee, puțini mai onorează cum se cuvine un act artistic. Totul se întâmplă repede, fără profunzime, fără ritual. Iar pentru a cultiva ceva, de la o palmă de pământ până la caracterul unei ființe, e nevoie de răbdare, timp și atenție!
Recomandările noastre
