Nu poate scăpa privirii atente o contraofensivă lansată de liderii Coaliţiei de guvernare în ultimele zile, ca răspuns la anunțul despre debutul campaniei de răsturnare a Cabinetului Victor Ponta de către liderii PNL pentru a instala în loc ceea ce Klaus Iohannis desemnează drept Guvernul Meu, de parcă ar fi vorba de ceva primit zestre de distinsa sa soție pe cale de a deveni Prim-vicepreședinta României.

Duminică la prînz, Călin Popescu Tăriceanu a fost la TVR pentru a denunța ceea ce el a numit trecerea întregii puteri într-o singură mînă:

”Ceea ce vedem este că acum abordarea este concentrarea puterii de o singură parte sau într-o singură mână: Preşedinte, Guvern, deci Parlament, majoritate parlamentară, conducerea Senatului şi conducerea Camerei.”

Seara, Victor Ponta a criticat, la Antena 3, sintagma folosită de Klaus Iohannis pentru a desemna viitorul Guvern:

„Eu nu vreau să mai fie un Guvern PNL sau al lui Iohannis, că nu a venit cu el de acasă. Eu îmi doresc un Guvern al României. Şi Băsescu a vrut un Guvern al lui și uite ce s-a ales. Băsescu, Boc, Predoiu v-au tăiat pensiile, v-au tăiat salariile”.

Tot la Antena 3, venind vorba de Dosarul cu care s-a pricopsit cumnatul, premierul a avertizat asupra implicării DNA în schimbarea Guvernului PSD:

 „Cred că dacă se face un dosar în care faţă de mine se începe urmărirea penală, nu am cum să rămân în funcţia de prim-ministru, dar eu sper că în 2015 nu se schimbă guvernele cu mijloace judiciare. Cred că acest lucru nu se va întâmpla.”

Nu mai încape îndoială.

Asistăm la un răspuns al lui Victor Ponta la asaltul asupra sa a Mașinăriei care a regizat Diversiunea zisă și Miracolul din 16 noiembrie 2014.

Luni seara, la emisiunea lui Robert Turcescu de la Nașul TV, a venit din nou vorba despre alegerile prezidențiale din 2014. Mai precis despre mulțimea de enigme care definesc aceste alegeri, atît de mare că face din Scrutinul din 16 noiembrie 2014 un moment echivalent Loviturii de stat din 22 decembrie 1989. Desigur, mortul de la groapă nu se mai întoarce și rezultatele scrutinului nu mai pot fi întoarse. Klaus Iohannis e președintele României oricîte dezvăluiri în maniera celor făcute de Elena Udrea se vor face. Asta nu înseamnă că spiritul critic, cel care caracterizează, nu trebuie să-și mai pună întrebări despre așa-zisul Miracol din 16 noiembrie 2014, fie și pentru ca Regizorii să nu ne creadă pe toți proști.

Datele deja în circulaţie publică întăresc presupunerea că victoria lui Klaus Iohannis în 16 noiembrie 2014 n-a fost un Miracol în genul celui prin care Moise a despicat marea cu toiagul, cum s-au precipitat să cînte în cor ofițerii acoperiți, sifilisul cu care s-a pricopsit presa și de care aceasta nu va scăpa în veci, ci rezultatul unei Uriașe diversiuni în care DNA, Înalta Curte de Casație și Justiție, unele televiziuni de știri, multe site-uri, unii moderatori, unii membri ai societății civile au interpretat o partitură scrisă de Structuri. Spun Structuri și nu SRI, pentru că în victoria lui Klaus Iohannis și-au vîrît nasul toți șefii structurilor de forță ai regimului Băsescu, amenințați în ștăbimea lor de lux de parvenirea lui Victor Ponta la Cotroceni. Victor Ponta și-a scris testamentul politic în clipa cînd s-a apucat să îndruge despre debăsificarea României. Debăsificarea însemna scoaterea din funcții a tuturor celor care lucraseră cu Traian Băsescu timp de 10 ani. Aceștia au simțit pe pielea lor fiorul rece al căderii.

Una dintre explicațiile succesului fără discuție al Operațiunii stă în adormirea lui Victor Ponta:

Prin sondaje de opinie, prin persoane din anturaj racolate de Servicii (Ana Maria Topoliceanu a fost racolată pentru ca Serviciile să știe pînă și cu ce parfum se va da Elena Udrea într-o dimineață), prin garanția oferită de George Maior că lucrurile merg în direcția dorită de el, probabil și prin încredințările Elenei Udrea că Traian Băsescu îl critică doar de ochii lumii.

Aceleaşi Structuri s-au trezit în fața unei noi și mari probleme după scrutinul din 16 noiembrie 2014. Cine a fost cît de cît atent la întîmplări va fi observat că după anunțarea rezultatelor s-a ivit un soi de hei-rup, gen, acuma e momentul să-l dăm jos pe Ponta și de la Guvern! Vă amintiți? Aceiași demonstranți care stăpîniseră strada între cele două tururi merg la sediul PSD puși pe scandal. Intuiția sau informația îl face pe Victor Ponta să anunțe că l-a sunat pe Klaus Iohannis pentru a-l felicita, recunoscîndu-și înfrîngerea. În zilele următoare, presa care colaborează cu Structurile a dus o campanie cruntă vizînd demisia lui Victor Ponta, dublată de una vizînd o așa zisă spargere a PSD.

Eșecul a fost evident.

Și are mai multe cauze:

1. În înfrîngerea lui Victor Ponta își spusese cuvîntul, e drept, ațîțată și de diversioniști, spaima românilor de o acaparare a întregii Puteri de către PSD.

2. Klaus Iohannis a adoptat din primele zile o politică dublă: una pe față, de colaborare cu Victor Ponta, alta, pe din dos, de lucrături împotriva acestuia. Numai că pentru opinia publică a avut importanță atitudinea oficială, pe față.

Treptat-treptat, spre surprinderea multora, Victor Ponta a ieșit din clenci:

1. Față de Klaus Iohannis a adoptat o poziție de pisicuț smerit, făcînd mare caz de deosebirea dintre noul președinte și Traian Băsescu în materie de relație instituțională cu premierul.

2. Știind că vulnerabilitatea PSD e dată de imaginea de partid apărător al Corupției, a impus partidului o campanie de delimitare față de cei anchetați de DNA și de solidarizare cu lupta împotriva Corupției. Pe fondul Scandalului Elena Udrea, prin care DNA a confirmat suspiciunile de corupție din vremea Guvernării PDL, adversarii PSD au rămas fără principala armă folosită împotriva acestui partid din 1990 pînă acum:

Exclusivitatea în materie de partid al corupților.

3. Fie și pentru că România a ieșit din Criză mai repede și mai bine decît multe alte țări europene, grație măsurilor luate de Regimul Băsescu, economia țării merge bine. 

4. Victor Ponta, învățînd din erorile care au fost speculate în noiembrie 2014, și-a schimbat discursul public, străduindu-se să nu i se mai vadă aroganța de tip PSD-ist.

În aceste condiții, burta flămîndă de putere a PNL a început să ghiorțăie tot mai tare.

Cum 2015 se anunță foarte bun din punct de vedere economic, PNL a avut în față perspectiva unei victorii a PSD la scrutinul parlamentar din 2016.

Structurile au început și ele  să se alarmeze.

Un Victor Ponta tot mai puternic – și pe fondul politicii de low profile de la Cotroceni - riscă să devină un pericol pentru șefii Structurilor. Strîmbăturile din nas la propunerea cu Eduard Hellvig pot fi prefața la opuneri hotărîte la alte decizii vizînd Structurile.

Așa s-a pus în mișcare Mașinăria din campania electorală, avînd drept motor Binomul SRI-DNA.

Principalul mijloc îl constituie, ca și în campanie, folosirea DNA pentru ceea ce s-ar putea numi a pune presiune pe …

Rude, amici de-ai lui Victor Ponta sunt tîrîți prin anchete la DNA pentru a-i eroda premierului imaginea. Ca și în campanie, din dosarele DNA sunt trimise către presă denunțuri neverificate, declarații de martor, știri diversioniste. Toate menite a alimenta o campanie mediatică menită a face din Victor Ponta Răul de care trebuie să scape România.

Mai nou, Mașinăria s-a îndreptat spre Călin Popescu Tăriceanu.

E limpede că e un asalt pentru răsturnarea Guvernului Ponta nu prin mijloace democratice (dacă ar rămîne la mijloacele democratice, PNL ar sta în Opoziție un deceniu de acum încolo), ci prin mijloace de Poliție Politică.

De data aceasta, așa cum se vede din vorbele și faptele lui Victor Ponta din ultimul timp, PSD nu se va mai lăsa doborît fără să scîncească măcar, așa cum s-a întîmplat în noiembrie 2014.

Chiar dacă Mașinăria de diversiuni va reuși să răstoarne Guvernul Ponta, prețul plătit de PNL, de Klaus Iohannis și de Structuri va fi destul de mare la alegerile din 2016, cînd PSD ar avea avantajul unui partid dat jos de la Putere cu mijloace antidemocratice.

De data asta - sunt convins - Victor Ponta e greu de ucis!