Unul dintre directorii daţi afară de Oprescu astă-vară a câştigat ieri procesul intentat primăriei.
Virgil Cârstea, care în ultimii opt ani s-a ocupat de lacurile din Capitală şi în ultimii patru de parcuri, a ieşit ieri învingător de la tribunal, unde avocaţii primăriei s-au prezentat cu nişte articole de ziar. „Şi la comisia de disciplină a fost la fel. O făcătură. La proces au venit cu tăieturi din ziar“, spunea Cârstea, ieri, îmbătat de prostia „pârâtei“, care a anunţat că face recurs.
El este al doilea director care câştigă un proces cu primăria lui Oprescu, după Radu Ancuţa, directorul de la Integrare, care a reuşit să anuleze în instanţă sancţiunea primită de la primar.
Urmează probabil fostul arhitect-şef al Capitalei, Adrian Bold, al cărui proces a avut termen tot ieri, dar s-a amânat pentru a doua oară. Tot din cauze „jurnalistice“: acelaşi ziar citat în cazul lui Cârstea a depus cerere de intervenţie în procesul lui Bold, pe motiv că, dacă primăria ar pierde, şi el, ziarul, şi-ar pierde cititorii pe care i-a informat de-a lungul timpului, prin diverse anchete, despre ilegalităţile comise de arhitect.
Niciun bucureştean nu le-ar lua, probabil, apărarea celor doi. Construcţiile ultimilor 20 de ani dezvăluie o crasă lipsă de coordonare urbanistică, iar parcurile, câte au mai rămas, abia reuşesc să ţină piept betoanelor care le-au in vadat. De vină pentru toate nu sunt, însă, nu mai fostul arhitect-şef şi fostul director de la parcuri, decât în măsura în care au acceptat diverse compromisuri. Distrugerea parcurilor şi dezastrul urbanistic din Capitală poartă vizibil numele tuturor primarilor de până acum, listă la care se va adăuga pesemne şi numele chirurgului Oprescu.
Faptul că acesta pierde procesele în instanţă e o dovadă că toate măsurile luate heirupist, după alegeri, au fost doar de faţadă. În realitate, el s-a grăbit să-şi pună oamenii lui în fruntea direcţiilor bănoase - străzi, cimitire, parcuri, urbanism - şi nu a urmărit o vindecare reală a sistemului, care de altfel îl învinge încetul cu în cetul. Dar poate că şi asta e tot o chestie de faţadă, şi în realitate lui Oprescu îi place să se lase învins.