Călin Hera: „Trei săptămâni le-a luat celor din PSD să înghită găluşca Oprea. Până la urmă, au scuipat-o“.
Luna de miere între PDL şi PSD a durat trei săptămâni. Atât cât mandatul lui Gabriel Oprea, ministrul aroganţei, la Interne. Dacă faci trei paşi înapoi, ca să ai perspectivă, nu te mai miri de nimic: ostilităţile curg ca şi cum ar face parte dintr-un plan bine stabilit, planul acela cu majoritatea „ascunsă“ care să susţină, mai devreme sau mai târziu, un guvern minoritar PDL. Deci suntem în grafic.
Vestea bună pentru PDL este că există un plan. Vestea proastă pentru PDL este că PSD-ul lui Geoană a reacţionat prompt, dur şi inteligent, pentru prima oară în ultimii patru ani.
Trei săptămâni le-a luat celor din PSD să înghită găluşca Oprea. Până la urmă, au scuipat-o. Mircea Geoană, cel pe care l-am numit odată Croitoraşul cel Viteaz, a măsurat de două ori şi a tăiat o dată şi bine. Manevrele lui Hrebenciuc, enervarea lui Vanghelie, scenarita lui Năstase şi votul de blam al lui Iliescu l-au lăsat pe Gabriel Oprea cu ochii (rimelaţi sau nu) în soare.
Ministrul aroganţei a forţat nota, cu voie sau fără voie, şi a plătit. Dacă va da vina doar pe ziariştii care au făcut tam-tam, îi va măguli şi atât. „Vina“ e miza. Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost premiul visat de PSD, de la baron local la lider naţional, tocmai pentru cele două componente ale sale: Administraţia, care filtrează fondurile pentru fiefurile baronilor locali, respectiv Internele, inclusiv pentru drăguţul de „Doi ş’un sfert“, serviciul de informaţii implicat în trecut în activităţi de poliţie politică. De aceea au reacţionat ei atât de dur; o slăbiciune ar fi însemnat sinucidere. Acum, liderii PSD au nevoie ca de aer ca lucrurile să se oprească aici. Dar asta nu se va întâmpla. Apărătorii lui Oprea au fost destul de vocali (în special Grupurile de la Vrancea şi de la Cluj - Marian Oprişan, la braţ cu Miron Mitrea, au acuzat „grupurile generatoare de crimă organizată“ care ar fi fost deranjate de ridicarea „Vulpii“ la şefia lui „Doi ş’un sfert“). Pe de-o parte, ei vor face „gălăgie“ în con ti nuare. Pe de altă parte, se va încerca punerea lor la punct. Diferitele găşti îşi ascut cuţitele şi îşi numără feliile. Deocamdată, Ilie Sârbu a scăpat de săpuneală („vinovat“ că ar fi nego ciat timp de doi ani cu Traian Băsescu apro pie rea PSD de PDL) numai fiindcă isprava lui Oprea a fost mai măreaţă. Dar trâmbiţele au început să sune în sediul de pe bulevardul Kiseleff. Aş pune pariu că Gabriel Oprea va fi recuperat mai devreme decât ne aşteptăm. Dacă „grupul“ şi-a permis marea sfidare de a învia „Vulpea“, recuperarea unui Oprea e floare la ureche. În orice caz, dacă nu va mai lucra la stat, încă ministrul de interne îşi va lua miliardul înapoi - plăţile acelea compensatorii primite la trecerea în rezervă şi returnate zilele trecute, când cu ordonanţa-minune.
Deci, pentru Oprea vestea proastă are şi părţi bune. Dar există, dincolo de toate, o veste proastă pentru România: avem la guvernare două partide care au promis competenţe, s-au ales cu 70%, dar oferă, în loc de buget şi program anticriză, circ şi reşaparea unor personaje despre care ştiam deja câte parale fac. Şi ei ştiu câte parale pot să facă, iar altceva nici că-i mai interesează.
Recomandările noastre
