Astăzi este ultima zi în care partidele şi candidaţii mai pot face, oficial, campanie electorală. Jurnalul de campanie este dedicat analizei ultimei luni din perspectiva strategiilor adoptate de principalii candidaţi la aceste alegeri prezidenţiale. Ponta, Iohannis şi Udrea au fost cei mai vizibili candidaţi din această campanie. Strategiile celor trei, alături de ceilalţi candidaţi, s-au diferenţiat în bună măsură, dovadă că la final de campanie una dintre concluziile care pot fi trase este faptul că ultima lună a acoperit România cu o imagine extrem de pestriţă, alegerile prezidenţiale din 2014 fiind marcate de cea mai haotică succesiune de teme dezbătute în spaţiul public, dar şi o multitudine de culori pe stâlpii şi pereţii blogurilor din România.

Victor Ponta a avut o campanie atipică pentru un candidat PSD, dat fiind faptul că în trecut social-democraţii erau cunoscuţi pentru mitingurile uriaşe organizate în perioada campaniei în fiefurile tradiţionale. Ponta şi-a început campania cu un miting-gigant pe Arena Naţională, unde a reunit 70.000 de susţinători din întreaga ţară, dar pe parcursul zilelor de campanie a renunţat la mitinguri şi a adoptat strategia vizitelor repetate în toate judeţele ţării.

Aparatul PSD a conceput o campanie declinată pe diverse teme, foarte targetată atât pe publicurile tradiţionale ale stângii, cât şi pe zone ale electoratului de dreapta. Aparatul organizatoric al PSD a direcţionat mesajele către principalele publicuri dispuse să voteze cu Victor Ponta. În unele zone, organizarea PSD a ajuns atât de ţintită încât au promovat panouri şi flyere cu pensionari pe străzi sau în blocuri locuite cu precădere de pensionari. Acelaşi principiu a fost urmărit şi în zonele locuite de muncitori sau în cele populate de tineri. Per ansamblu, PSD nu s-a dezis nici de această dată la organizare, ţinând cont că mesajul lui Victor Ponta a ajuns şi în cel mai izolat cătun din Munții Poiana Ruscă, la Moş Petru.

La nivel discursiv, Ponta a evitat să lanseze direct atacuri la adresa principalului său contracandidat, Klaus Iohannis. Înţepăturile la adresa candidatului ACL au fost lansate fie de comunicatorii PSD, fie prin materiale răspândite de către activul PSD.

Klaus Iohannis – liderul „mesianic” care a copiat campaniile făcute în trecut de Traian Băsescu. Bazându-se în primul rând pe capacitatea organizatorică a PDL, Klaus Iohannis a luat ţara la picior şi a participat totodată la mitinguri cu zeci de mii de oameni strânşi de structurile ACL.

În plan vizual, Klaus Iohannis a promovat două linii principale de comunicare, ambele centrate pe sloganul său electoral. Conform unor specialişti în advertising, postura mesianică în care a pozat Iohannis, alături de sloganul său de campanie au mizat pe ideea că un sas competent are capacitatea să salveze România. Ţinând însă cont de faptul că strategul acestei campanii este Felix Tătaru, implicat în trecut în campaniile lui Traian Băsescu, se poate observa o tendinţă a lui Iohannis de a copia structura campaniilor pentru prezidenţiale dezvoltate în trecut de actualul şef al statului.

Zgârcenia de cuvinte cu care candidatul ACL şi-a obişnuit publicul s-a regăsit şi în campania outdoor a acestuia. Mesajul nu a fost declinat, nu a existat o comunicare pe mai multe publicuri, Iohannis promovând în ultima lună un mesaj generalist prin intermediul căruia a dorit să îi convingă pe toţi românii, indiferent de caracteristicile acestora socio-demografice. Spre finalul campaniei, Iohannis a început să lanseze atacuri directe spre Victor Ponta, iar ultimele zile de campanie îl prezintă pe Iohannis drept promotor al tezei fraudării alegerilor.

Elena Udrea – campanie prin care şi-a promovat reuşitele din funcţia de ministru. Linia principală urmărită de Elena Udrea în această campanie a fost promovarea reuşitelor din funcţia de ministru. Practic, campania Elenei Udrea pentru Cotroceni a fost cea mai bună oportunitate pentru ca aceasta să informeze publicul la nivel naţional cu privire la proiectele pe care le-a dus la bun sfârşit cât timp a fost ministrul Dezvoltării în fiecare dintre judeţele ţării.

Linia adoptată de Udrea a fost una „fresh”, ieşită din tiparele politicii dâmboviţene. Pe unii români i-a intrigat această abordare, dar în mod cert nimeni nu a ignorat vizualurile Elenei Udrea. Beneficiind de resurse financiare evident mai reduse decât ceilalţi doi competitori, Udrea a reuşit ca prin campania dusă în ultimele zile să se plaseze pe locul trei în preferinţele electorale ale românilor, conform celor mai recente sondaje.

Evenimentele nonconformiste şi ieşirile publice prin care Udrea a transmis mesaje în tandem cu Traian Băsescu au oferit campaniei PMP o energie prezentă în trecut doar în prezenţele electorale ale actualului preşedinte.

Monica Macovei – campanie dusă aproape exclusiv în mediul online. Monica Macovei a dezvoltat o campanie bazată cu precădere pe activişti online. Candidata independentă a reuşit să adune în jurul său o masă critică de susţinători tineri pe care i-a transformat, pe modeul folosit în 2012 de Nicuşor Dan, în purtători de mesaj. Macovei nu a avut bannere şi panouri stradale, singurele materiale vizuale ale acesteia fiind afişele de campanie. Chiar şi aşa, cu o campanie evident ţintită pe un public educat prezent online, Monica Macovei are mai puţin de jumătate din numărul de fani pe care Elena Udrea îi are pe Facebook, fiind de asemenea la distanţă mare de favoriţii Ponta şi Iohannis.

Tăriceanu – campanie de premier. Similar Elenei Udrea, şi Tăriceanu a încercat prin această campanie să readucă în prim-plan activitatea sa ca fost prim-ministru al României. A dezvoltat, asemeni lui Victor Ponta, o poziţionare profund antagonică faţă de Traian Băsescu. La nivel vizual, materialele lui Tăriceanu nu au atras atenţia, ele fiind prezente mai degrabă în Bucureşti sau în localităţile unde PLR-ul nou format avea reprezentanţi de marcă. Strategic, comunicarea lui Tăriceanu a marşat pe linia campaniei din 2008 dezvoltată de PNL.