EXCLUSIV EVZ. Primul luptător român care accede în finala prestigioasei competiţii va încerca mâine, la Tokyo, să iasă campion. Are de câştigat trei partide, prima confruntare fiind cu turcul Gokan Saki.

Daniel Ghiţă (29 de ani), cel mai bun luptător român din circuitul K1, participă mâi ne la finala competiţiei, turneu care se va disputa la Tokyo, va începe la ora 9.00 (n.r. - în România) şi va fi transmis de Sport.ro.

Gala se va desfăşura după un sistem piramidal, în care vor intra cei opt finalişti. Daniel Ghiţă şi-a câştigat dreptul de a face parte din elită după ce l-a bătut pe olandezul Errol Zimmermann. Pentru Ghiţă, prima provocare în drumul către victoria finală va fi lupta cu turcul Gokan Saki. Apoi, în cazul unui succes, ar urma o confruntare cu învingătorul partidei dintre surinamezul Tyrone Spong şi olandezul Alistair Overeem.

Restul tabloului este completat de meciurile dintre americanul Mighty Mo şi batavul Peter Aerts şi cel dintre olandezul Semmy Schilt şi japonezul Kyotaro. Câştigătorii acestor două jocuri se vor bate şi ei pentru un loc în finală. Teoretic, favoritul galei este Semmy Schilt. "Sunt singurul care îl poate bate pe Schilt", a spus Ghiţă înaintea galei.

Românul nu a avut prea mult timp pentru a gusta din succesul victoriei cu Zimmermann. După câteva zile petrecute în ţară, sportivul român a plecat în Olanda, la Haga, unde a începe pregătirea pentru marea finală de la Tokyo. Între întâlnirile cu prietenii şi timpul petrecut cu familia, Daniel şi-a făcut timp şi pentru a sta de vorbă cu EVZ.

"Am atins deja forma maximă. Trebuie doar să mă menţin la acest nivel. Programul se bazează pe fitness, pe aspecte tehnice, îmbunătăţirea loviturilor de picioare. De asemenea, fac şi studiu video. Urmăresc foarte mult mişcările adversarilor, pentru a nu fi surprins de nimic", ne-a spus Ghiţă. Dincolo de pregătirea efectivă din sala de forţă, sportivul este atent şi la alte detalii.

"La noi nu este ca la box, unde trebuie să îţi menţii o anumită greutate şi nu poţi să bei niciun pahar cu apă, pentru că te îngraşi. Pot să mănânc cam orice: paste, peşte, carne de vită, carne de pui... Din alimentaţie, excepţie face bineînţeles carnea de porc", povesteşte Ghiţă.

"Important este să nu mă accidentez"

Pentru finală, românul are un obiectiv clar: "Merg în Japonia ca să câştig. Sunt trei meciuri grele. Important pentru mine este să nu mă accidentez. Sunt singurul care îl poate bate pe Semmy Schilt. Pentru asta, am nevoie şi de şansa de a fi apt din punct de vedere fizic. După meciul cu Zimmermann, aveam picioarele praf, de la câte lovituri dădusem. În rest, nu am avut probleme. Reuşesc să mă refac foarte repede, după câte un meci. Am un program strict de recuperare. Dorm bine şi înainte, şi după meciuri".

Mama sportivului se uită doar la reluări

Dincolo de glorie, victoria finală în circuitul K1 are şi o mare miză financiară pentru cei opt luptători. Câştigătorul va încasa un cec de 400.000 de dolari, în timp ce finalistul va primi 50.000 de dolari.

"Dacă voi câştiga, o să mă retrag. Dacă nu, voi mai continua măcar un an. La începutul acestui an m-a bătut gândul să renunţ. Nu reuşeam să mă mai concentrez, să mă motivez suficient. Am făcut bine că am continuat. Am văzut altfel lucrurile după victoria cu Zimmermann", ne-a spus Ghiţă, care se va bate gândindu-se la cei de-acasă, în special la părinţi.

"Îl simt în formă. Este foarte calm. Nu am mai vorbit în ultimele zile, pentru că îl lăsăm să se concentreze la ceea ce are de făcut. Eu mă voi uita singur la meci. Soţia nu poate să privească luptele lui Daniel. Îşi mai aruncă aşa, câte un ochi, atunci când se dau reluări", ne-a spus Mişu Ghiţă, tatăl lui Daniel.

"Daniel este de apreciat fiindcă a ajuns la nivelul ăsta. Cred că pe turcul Saki o să-l bată.", IONUŢ IFTIMOAIE, fost luptător în circuitul K1

INTERVIU

Daniel Ghiţă: "În Olanda eram privit cu neîncredere, pentru că sunt român"

EVZ: Daniel, cum ai descoperit sporturile de contact? Daniel Ghiţă: La început am jucat fotbal. Asta se întâmpla în copilărie. Tata jucase la Metalul, unde m-a dus şi pe mine. Unii spuneau că am ceva talent, dar am renunţat din cauza programului încărcat. M-am dus, după aceea, la judo, apoi am continuat cu artele marţiale. Ca orice copil, în vremea aia eram înnebunit de filmele cu Bruce Lee şi cu Van Damme.

O perioadă ai făcut sport de performanţă, dar ai lucrat şi în Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP). Aşa este. La un moment dat, a trebuit să renunţ la munca în SPP, pentru că nu îmi permitea programul să fac două lucruri deodată.

Ai ajuns să te pregăteşti în Olanda. Cât a contat asta în progresul tău? A fost esenţial. Olanda este o trambulină pentru luptătorii din K1. Să ştii că nu mi-a fost uşor aici. Am stat la Haga şi am avut ceva probleme. De exemplu, nu găseam un apartament pe care să îl închiriez. Eram privit cu neîncredere, pentru că sunt român. În cele din urmă, am reuşit, fiindcă a garantat antrenorul meu pentru mine.

Ai avut accidentări grave de-a lungul timpului? În copilărie mi-am rupt mâna, atunci când practicam artele marţiale. Am depăşit momentul.

Eşti mulţumit de banii pe care i-ai câştigat până acum din sport? Îţi spun sincer că nu am câştigat ceva de speriat. Sunt şi cheltuieli consistente. Îmi plătesc agentul, antrenorul, sparring- partnerul, plus biletele de avion, chiria şi altele.

E mai dur sportul ăsta decât boxul? Ăsta este cel mai dur sport posibil! Nu se compară cu boxul.

Ce te vezi făcând după ce te retragi? Încă nu ştiu, dar cu siguranţă va avea legătură cu sportul. Nu pot să stau departe de sport. Poate am să investesc într-o sală de sport. La noi e mai dificil cu o afacere de genul ăsta, pentru că lumea nu prea face sport. În Olanda, la sala la care merg eu vin oameni de toate vârstele şi fac mişcare. Fiecare cum poate. E un tip la 80 de ani care vine la sală. Ei au un cult pentru mişcare.

Ai superstiţii înaintea unui meci? De obicei apari cu barbă. Nu sunt superstiţios. Chestia cu barba este impusă de japonezi. Ei mi-au spus să nu mă bărbieresc înaintea meciurilor. Aşa par mai fioros! E doar o chestie comercială.

Cum trăiesc părinţii tăi meciurile pe care le susţii? În primul rând, mama nu prea se uită. Nu poate să privească luptele mele. Îşi face de lucru prin casă, îşi caută o preocupare. Ea ar fi fericită dacă m-aş retrage şi mâine. Tata priveşte meciurile şi le trăieşte intens. Se uită singur, fără prieteni, fără vecini.

Ai crezut vreodată că o să ajungi la nivelul ăsta? Tot timpul mi-am dorit să mă bat în finala K1. În ultimii 11 ani m-am gândit la lucrul ăsta şi m-am pregătit în permanenţă. Este un vis pentru mine şi am muncit din greu, că să mi-l împlinesc. Acum sunt foarte aproape. Sper să reuşesc.

Înainte de a ajunge în ringul de lupte, sportivul a practicat fotbalul, apoi a mers la judo şi la arte marţiale

INCISIV. Daniel Ghiţă loveşte năprasnic şi cu piciorul FOTO: AGERPRES

COPILĂRIE. Daniel Ghiţă, lângă o jucărie care a făcut furori în România în perioada comunistă, la vârsta la care mergea de-a buşilea

ÎN ARMATĂ. Pentru Daniel Ghiţă (stânga), serviciul militar a fost deosebit. Luptătorul a fost "jandarm" în perioada stagiului militar

EXOTIC. Ghiţă a fost impresionat de vizita făcută în 2001 în Thailanda, ţară în care sporturile de contact sunt la mare preţ FOTOGRAFII: ARHIVĂ PERSONALĂ