Prin comuna Şviniţa, din Mehedinţi, aproape de Cazanele dunărene, circulă un zvon printre localnici că primarul vrea să-i bage în afaceri.

Cum a văzut edilul Nicolae Curici că de câţiva ani, când toamna începe să fugărească frunzele de pe copaci, se plimbă pe uliţe un danf puternic de ţuică aromată, i-a venit imediat ideea să fugă repede la OSIM să o înregistreze.

Şi poate? Normal, pentru că n-a văzut niciun cazan din România ceea ce fierb cele din comuna lui Curici, la Şviniţa e singurul loc din România unde "plânge" din sticlă, ţuica de smochine. Primarul e tranşant, în zonă, smochinii au apărut odată cu oamenii şi cu satele: "creşte de sute de ani. Nu există gospodărie care să nu aibă măcar doi - trei copaci plantaţi. Fiecare are în faţa casei, în grădină, alţii plantaţii întregi".

Anul acesta, edilul a întărit tradiţia din comună, cu ajutorul unor fonduri europene, au fost plantaţi1.000 de puieţi de smochin. Iar ca să le închidă gura invidioşilor care tot spun că smochinul s-a pripăşit pe meleagurile din Şviniţa, anunţă că aproape 90% dintre aceştia s-au prins şi în 2-3 ani vor produce smochine care vor ajunge dulceaţă în borcane şi "apă aromată cu grade, în păhărele".

Uscătorul

Localnicii nu prea îşi laudă ţuica şi dulceaţa pe care o fac, "produsele îşi fac singure reclamă, guşti şi ai să ne cauţi cu siguranţă". "Ţuică sau palincă din prune face toată lumea, dar de smochine nu găseşti decât în zona noastră. Nu prea poţi să o descrii, trebuie să o încerci",caracterizează marfa consătenilor, primarul. Ţuica de smochin nu apărut de multă vreme, cam de trei ani.

Anul acesta, la un recensământ din ochi a reieşti că aproximativ un sfert dintre şviniţeni au făcut ţuică de smochine, iar de la an la an, numărul lor creşte simţitor.

"Nu putem spune că se face în cantităţi industriale, fiecare îşi face pentru gospodărie, 10 - 20 de litri",mai adaugă primarul. Unul dintre cele mai ambiţioase proiecte este construirea unui centru în care oamenii să vină să-şi usuce smochinele. "Încercăm să ne ajutăm, să facem cu adevărat un brand din smochine. Vrem să încurajăm şi turismul, e o zonă foarte frumoasă la noi", mai adaugă şviniţeanul Curici.

Festivalul

Cam pe la jumătatea lunii august, gospodarii din Şviniţa încep antrenamentele, se pregătesc pentru cea mai mare competiţie a anului - Cupa Campionilor la dulceaţă şi ţuică de smochine. La sfârşit de august se ţine sărbătoarea smochinului, iar anul acesta a ajuns la ediţia a XI-a. Atunci, gospodarii din Şviniţa s-au lăudat că anul acesta au plantat, pe lângă cele 120 de hectare existente, încă 1,6 hectare.

Imediat după ce sunt culese, smochinele sunt trimise la dulceaţă şi ţuică. Dulceaţa e considerată "delicatese boierească". Una dintre reţete spune că la o farfurie de smochine se pune cam 800 de grame de zahăr şi 250 ml de apă. Apoi, smochinele se fierb la foc iute şi se mestecă ca să nu se lipească. Oala se trece la răcit abia când compoziţia arată precum mierea de albine. În borcane nu intră nici măcar o umbră de conservant, totul e natural 100%.

Originea

Smochinul este o plantă care provine din zonele subtropilcare. În România găseşte condiţii prielnice în SV, dar şi în zona Dobrogei. La noi creşte sub formă de arbust, dar poate fi condus şi ca pom, anjungând la înălţimi de peste 4 metri. Fructele au şi proprietăţi medicinale, ceaiurile de smochine fiind recomandate în cazul unor bronşite, laringite sau traheite.

De asemenea, din frunze se pot obţine infuzii care pot preveni tulburări circulatorii ale sângelui, iar lăstarii au efect laxativ. Smochinii au o perioadă de rodire foarte longevivă, cuprinsă între 60 şi 70 de ani. Rodeşte din al treilea de la plantare, iar dacă este cultivat într-o zonă unde clima este foarte caldă, rodeşte de două ori pe an.