Filmul "Începutul" funcţionează plecând de la premisa că infernul nu sunt ceilalţi, ci proiecţiile noastre.

Dacă ştii ceva cu certitudine atunci când pă răseşti sala de cinema după vizionarea "Începutului" este că urarea banală de "Noapte bună!" şi-a pierdut orice rezonanţă calmantă. Somnul naşte monştri şi nu cel al raţiunii, ci acela "îmbogăţit" cu raţiune, concentric, trecut dintr-un vis în altul, cu decoruri realizate de arhitecţi, care mai schimbă una, alta din mers şi, nu în ultimul rând, militarizat.

Cum e un bun de consum preţios, cei mai privilegiaţi indivizi şi-au luat antrenori care să îi imunizeze la extracţia infor maţiilor în starea lor cea mai vulnerabilă - când fac nani. Adică, precum îţi iei unul de fitness, treci altul pe statele de plată pentru apărarea subconştientului, iar specialistul în cauză te învaţă cum să îţi faci o armată de proiecţii care să alunge intruşii.

Acum, pentru că nici în blockbuster lucrurile nu mai sunt atât de simple, riscul principal când te bagi în visul altuia este că duci după tine ca pe o piatră de moară, propriile proiecţii, ale căror tendinţe agresive ating cote impresionante. Nu, nu vor să se bată cu proiecţiile străine, ci să îţi ia ţie beregata.

Ce are adrenalina cu catharsisul

Fireşte, ca să mărească miza, căci supraegoul ar fi probabil un loc plictisitor, paşnic şi benign, regizorul Christopher Nolan a ales să-şi plaseze acţiunea exclusiv în Id-ul freudian. Eroul său, Dom Cobb (Leonardo DiCaprio), este însufleţit de un mobil clasic american: vrea acasă, înapoi în sânul familiei. O sarcină dificilă când eşti un hoţ priceput, cel mai bun în domeniul periculoasei arte a extracţiei, un fugar internaţional, o posibilă victimă şi un pion cert în războiul dintre corporaţii.

Un ultim contract l-ar putea scăpa, însă e vorba de a face exact contrariul muncii sale de zi cu zi: în loc să subtilizeze o informaţie, are de "plantat" o idee în subconştientul lui Robert Fischer (Cillian Murphy). Nu o face singur cuc, ci împreună cu o echipă care include un arhitect (Ellen Page), un falsificator (Tom Hardy), un chimist (Dileep Rao), un organizator (Joseph Gordon-Levitt) şi un "turist", adică angajatorul care vrea să se asigure personal de succesul operaţiunii (Ken Watanabe).

Procesul de generare a unei idei este planificat ca un jaf, dar un jaf care are drept "decor" patru labirinturi diferite, patru niveluri onirice. Sau altfel spus, cu cuvintele unui personaj, "Acum în al cui subconştient intrăm?".

Era previzibil că Id-ul va deborda de acţiune şi nu dezamăgeşte - ai parte de o împăturire a unor străzi pariziene, pierderi ale gravitaţiei, obişnuitele explozii, urmăriri, împuşcături, bombe, în fine toată panoplia de rigoare. Şi de un personaj enigmatic pe nume Mal (Marion Cotillard), care apare când ţi-e lumea mai dragă şi arareori cu porniri duioase. Şi da, Roger Ebert avea dreptate, "Începutul" e imun la spoilere.

Duios titirezul trecea

Acum, fireşte că există şi în "Începutul" lucruri văzute şi răsvăzute. De exemplu, nu e prea original să ai un personaj numit Ariadne pe care să îl îmbraci în roşu sau un totem titirez esenţial pentru desfăşurarea acţiunii, numai că aduce de minune a inorogul din "Blade Runner". Se poate spune că şi Nolan abuzează de proiecţii până nu mai ştii cine proiectează pe cine şi, cu siguranţă, în al treilea vis se înregistrează nişte turbulenţe în logica după care funcţionează proiecţiile războinice.

Dar regizorul livrează ce promite, reuşind să coaguleze un procedeu de tipul "mise en abîme" cu structura narativă a unui blockbuster şi furnizând o peliculă care e totodată satisfăcătoare din punct de vedere vizual - şi asta fără să abuzeze CGI-ul - şi aptă pentru a pune la treabă micile celule cenuşii. Asta ca să nu mai menţionez că, pe lângă faptul că această alianţă reprezintă o performanţă de alchimie regizorală, Nolan şi-a făcut şi temele pe plan ştiinţific.

Cercetătorii susţin că nu mai e mult până vor putea înregistra visele (dar fără a participa la ele) şi că, într-adevăr, ca şi în "Începutul", activitatea onirică respectă câteva reguli din viaţa reală. Regizor şi scenarist totodată, Nolan face exact ce vrei ca un cineast hollywoodian să facă - să ia o scară aidoma celei din litografia lui M.C. Escher, actori de listă A pe care să îi stoarcă de talent, studii despre "economia textuală a somnului", efecte speciale bine dozate şi să le asambleze cu o tactică narativă de zile mari.

Lungmetrajul "Începutul" are premiera în România în acest weekend.

BOX-OFFICE

Record de încasări

Dacă "Salt", blockbusterul cu Angelina Jolie (foarte "profitabilă" în filme de acţiune, dar nu şi în afara lor), a avut un start bun la încasări, tot nu a putut depăşi recordul "Începutului", care a fost liderul boxoffice-ului american al doilea weekend la rând, potrivit site-ului boxofficemojo.com. A strâns 42,7 milioane de dolari, scăzând doar cu 32% faţă de finalul săptămânii trecute. În 10 zile, filmul lui Nolan a adunat 143 milioane de dolari, mult mai mult decât "Batman - Începuturi" şi a umilit titluri precum "Eu, Robotul" şi "Minority Report - Raport Special".

Mai mult, "Începutul" a fost şi mai profitabil pentru Nolan decât "Prestigiul", care scăzuse cu 35% la box-office în al doilea weekend. Singurul titlu comparabil în termeni de succes comercial cu "Începutul" este prima porţie de "Matrix"( 1999). Filmul lui Nolan a avut premiera pe 7.100 de ecrane în 3.792 de locuri şi a reprezentat cea mai bănoasă "inaugurare" din cariera lui Leonardo DiCaprio, trecând cu mult peste încasările acumulate de "Shutter Island".

Conform Warner Bros., publicul "În ceputului" a fost 56% masculin şi 73% cu vârste sub 34 de ani. Lungmetrajul a rulat într-un număr record de săli IMAX (197), ceea ce i-a adus 7,2 milioane de dolari la încasări.

DECLARAŢIII

Ce-i toacă mintea autorului "Începutului"

Christopher Nolan este un exemplu de regizor cu păreri foarte tranşante. Îi displac serialele şi crede că ele ucid cinemaul. Ce îi place să facă este să îşi considere filmele drept alegorii – de pildă, "Prestigiul" este o alegorie a regizorului ca magician, iar "Memento", una despre logica montajului.

Filmul său preferat din opusul lui David Lynch este "Metamorfoze" (1997), i se pare lungmetrajul perfect.

E de părere că publicul devine din ce în ce mai sofisticat din punct de vedere tehnic şi că toată lumea, de la şefii de studiouri la critici şi jurnalişti, are tendinţa de a deveni protectoare când e vorba de spectatori –"au sentimentul că nu vor să fie determinaţi să gândească sau să depună efort sau să fie activi atunci când urmăresc un film". Adică exact contrariul a ceea ce gândeşte Nolan.

Nu crede nici că Hollywoodul l-a schimbat: "Sunt acelaşi regizor dintotdeauna. (...). La «Prestigiul», mi s-a dat o libertate completă să fac filmul pe care doream să îl fac – dar a fost realizat cu implicarea a două studiouri. Dar chiar am fost lăsaţi în pace", se mira Nolan. Cât despre regie, i-a fost şi i-a rămas o vocaţie.

"Am început să fac asta la 7 ani şi am făcut-o mereu. Asta a fost dintotdeauna ce mi-am dorit să fac", concluzionează regizorul.

INTERPRETARE

Perspectiva actorilor

"Cobb este cel mai bun în domeniu, de aceea este angajat de diverse corporaţii pentru a fura secrete imposibil de aflat altfel. Totul se bazează pe ideea că orice informaţie avută vreodată persistă în subconştientul uman, iar indivizi dotaţi precum Cobb sunt capabili de a regăsi această informaţie", îşi laudă DiCaprio personajul.

"Sunt o persoană creativă, iar în vis suntem cu toţii nişte artişti. Tot ceea ce se întâmplă într-un vis - ceea ce vezi, ce auzi, persoanele cu care vorbeşti - este propria ta creaţie. Este o dovadă că mintea omenească poate fi extrem de creativă dacă i se dă frâu liber. De aceea, idee de a juca în acest film m-a atras de la început. În opinia mea, personajele sunt nişte hoţi cu mănuşi de mătase, nişte gentlemani şi mă identific cu ei deoarece sunt, într-un fel nişte artişti. Ei creează realitatea, cum fac şi eu, ca actor", îi ţine hangul Gordon-Levitt lui DiCaprio.

Cu personajul în slăvi

"Pătrunzând în lumea lui Cobb, Ariadne dă imediat dovadă de o capacitate înnăscută de a gândi în afara tiparelor şi de o minte deschisă. Ulterior, după ce descoperă adevărul despre Cobb şi află că există lucruri pe care acesta nu le poate controla, ea se implică şi mai tare. Indiferent de teama pe care această situaţie i-o inspiră, Ariadne e dispusă să-l ajute pentru reuşita acţiunilor echipei", opinează Ellen Page, interpreta arhitectului.

"În vis, Eames poate întruchipa orice persoană vrea, poate falsifica iden titatea oricărui individ e necesar pentru scopul echipei sale. Ceea ce mi se pare cel mai interesant la personaje este faptul că sunt nişte antieroi. Ceea ce fac poate fi considerat ca fiind ceva rău, cu toate acestea resimţi simpatie pentru ei. Nu există doar alb şi negru, ci şi o zonă gri", crede Tom Hardy, căruia i-a revenit rolul falsificatorului.