Statistica arată că familia optimă în România, din punct de vedere economic, implică un singur urmaş. Specialiştii atrag însă atenţia asupra dramei generaţiilor de "copii unici".

"Cele mai bune condiţii materiale de creştere şi dezvoltare a copilului există în gospodăriile cu un singur copil" - e ideea susţinută de cercetătorii Academiei Române. Cu alte cuvinte, un copil are cele mai mari şanse să ducă o viaţă bună, economic vorbind, dacă este singur la părinţi. Concluzia cercetătorilor vine în urma unor evaluări comparative, bazate pe statisticile privind bugetele familiilor din România.

"Prezenţa unui copil în gospodăriile care au în componenţă doi adulţi nu conduce la creşterea riscului de sărăcie. În schimb, prezenţa a doi copii sporeşte riscul de sărăcie cu aproape 50%, iar prezenţa a trei sau mai multor copii îl multiplică de patru ori", arătau specialiştii Academiei, în 2008.

Iar situaţia a rămas neschimbată şi anul trecut, când o analiză asupra bugetelor familiilor din România, realizată de Institutul Naţional de Statistică, a arătat că se păstrează aceleaşi discrepanţe.

Pericol social şi psihologic

Specialiştii în Protecţia Copilului nu sunt însă de acord cu cercetătorii. În opinia acestora, un copil singur la părinţi nu se va putea dezvolta echilibrat. Iar în cazul în care teoria celor de la Academie ar fi pusă în practică de toate familiile din România, ar exista riscul ca întregul sistem social bazat pe solidaritatea între generaţii să se prăbuşească în următorii 30-40 de ani.

"Pericolul este că se va crea un dezechilibru demografic major. Noi nu ne putem compara cu China, unde s-a impus restricţia de a avea maximum un copil pe familie, pentru că acea ţară e deja suprapopulată", spune Daniela Gheorghe, psiholog şi coordonator de proiecte în cadrul Federaţiei ONG-urilor din Protecţia Copilului. Ea adaugă rolul esenţial al instituţiilor statului în remedierea acestor situaţii, în special prin crearea acelor servicii de îngrijire a copilului pe timpul zilei.

"La finalul concediului de creştere a copilului, de doi ani, părinţii nu au în grija cui să-i lase pe cei mici pentru a se întoarce la muncă, nu există servicii. Mai mult, când micuţii împlinesc 3 ani, se chinuiesc să prindă un loc într-o grădiniţă de stat", explică Gheorghe.

Iar efectele negative ale unei politici de natalitate limitate din considerente economice la un singur copil nu se opresc aici. Psihoterapeuţii atrag atenţia asupra riscului de înmulţire a generaţiilor de "copii unici", aşa cum sunt numiţi de specialişti, dar şi asupra posibilei destrămări a cuplurilor care nu vor urmaşi.

"Când există un singur copil, se creează un triunghi conjugal şi se pierde balanţa. Atenţia e foarte mare asupra copilului, care resimte aşteptări foarte mari de la părinţi. Când sunt mai mulţi fraţi, se influenţează reciproc şi personalitatea lor se dezvoltă diferit. Un copil îşi dezvoltă personalitatea interacţionând cu alţi copii, nu cu părinţii. Relaţia copil-părinte este una de putere, nu e pe acelaşi plan, cum se întâmplă cu ceilalţi copii", explică psihoterapeutul Anda Păcurar.

Destin dificil

"Marea dramă constă în faptul că există multe generaţii de copii unici. Sunt copii singuri, de 9-10 ani, care au obiceiuri ale adulţilor, sunt aroganţi şi au universul lor aparte. De aceea, dacă părinţii decid să aibă un singur copil, el trebuie crescut cât de mult posibil într-o lume a copiilor: să se joace în faţa blocului, să meargă la grădiniţă, la petreceri cu alţi copii, să socializeze cât mai mult cu cei de vârsta lui", susţine psihoterapeutul. Asta pentru că, dacă sunt crescuţi izolat, "le va fi mai greu să relaţioneze mai târziu, ca adulţi, şi vor încerca constant să-i manipuleze pe cei din jur pentru a obţine ceea ce vor, aşa cum au fost obişnuiţi în familie", adaugă Păcurar.

Cât despre cuplurile care aleg să nu aibă niciun copil, psihoterapeutul susţine că toate studiile efectuate până acum indică rolul pozitiv al unui copil în viaţa unei familii.

"Lipsa unui copil are efecte negative în primul rând asupra cuplului. Partenerii se obişnuiesc singuri, dar relaţia lor nu creşte, în cel mai bun caz stagnează", explică Păcurar.

"E nevoie de curaj la început, pentru că sunt cheltuieli foarte mari şi neprevăzute. Până la 1-2 ani poate fi o provocare pentru cuplu, însă pe măsură ce creşte copilul, cheltuielile devin din ce în ce mai previzibile", conchide psihoterapeutul, în opinia căruia toate eforturile reprezintă, în fapt, o "investiţie sentimentală pe termen lung".

STATISTICI

Doar o treime dintre gospodării au copii

• Ultima analiză realizată, anul trecut, de Institutul Naţional de Statistică (INS) asupra bugetelor familiilor autohtone arată că în peste 70% dintre gospodăriile din ţară nu există niciun copil.
• Din treimea de familii care au în grijă copii sub 18 ani, peste 56% au un singur copil, 9% au doi copii, 2% au trei copii şi doar 1,1% dintre gospodării au în întreţinere patru şi mai mulţi copii, mai arată cercetarea INS. Asta, mai ales pe fondul crizei economice, care a destabilizat din multe puncte de vedere societatea românească.

"E foarte greu să mai ai o familie numeroasă, iar cu toate problemele sociale din perioada aceasta, cred că va fi un număr mare de dezastre sociale. Asistenţii maternali îşi aduc copiii la direcţie, familiile biologice nu sunt susţinute de stat şi ajung să-i abandoneze, o să fie foarte greu. Aşa că nu-i putem condamna pe cei care aleg să nu facă copii", crede psihologul Daniela Gheorghe. "În ultimii ani, cuplurile din România amână foarte mult decizia de a avea un copil, ca şi ideea de căsnicie, bărbaţii având rolul decisiv." ANDA PĂCURAR, psihoterapeut