Când regizorul Serghei Loznitsa îşi defineşte pelicula “Schastye Moye” drept un Kalashnikov, nu prea ai unde să mişti în front. Nu reuşeşte nici Vlad Ivanov.
Căutam un director de imagine, şi, oricui mă întreba cum vreau să arate filmul, îi dădeam să vadă «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile». Dar nu am reuşit să găsesc pe nimeni.
Apoi directorul meu de casting m-a întrebat de ce nu îl abordez direct pe el. I-am găsit detaliile pe internet şi i-am trimis scenariul şi a răspuns imediat că este interesat. Apoi am aflat că este născut în Moldova şi vorbeşte rusa – habar n-aveam!”.
Serghei Loznitsa povesteşte cum l-a cooptat la lungmetrajul său pe Oleg Mutu, şi laudele la adresa directorului de imagine continuă: “Era persoana cea mai potrivită. Stilul lui e asemănător cu al meu, este extrem de scrupulos. Poate că primele noastre profesii explică asta – Oleg a studiat fizica, iar eu, matematica”. Loznitsa a împrumutat şi pe altcineva din echipa “4, 3, 2”. Pe Vlad Ivanov, distribuit într-un rol secundar de maior moscovit.
Cineastul născut în Belarus şi crescut în Kiev plasează acţiunea primului său lungmetraj de ficţiune (până acum s-a ocupat doar de documentare) în Ucraina. Singurul personaj din “Schastye Moye” care deţine un nume este Georgy (Viktor Nemets), un şofer de camion. Porneşte optimist la drum şi face numai fapte bune: ia un bătrân (Vladimir Golovin) în maşină şi-l duce la destinaţie contra unei poveşti. Prilej pentru un flash-back extins.
Apoi este abordat de o prostituată minoră (Olga Shuvalova), dar nu face decât să îi dea ceva de mâncare şi să-i cumpere şi alimente pentru mama ei - motiv pentru care puştoaica îl face cu ou şi cu oţet. Totul culminând cu un jaf.
“Schastye Moye” este o însăilare de poveşti reale peste care cineastul a dat din întâmplare şi totodată o frescă a cruzimii sociale, derivată în principal dintr-o intoleranţă cronică faţă de celălalt. Relaţiile inter-umane nu implică decât abuzuri în filmul ucrainean, viaţa reprezintă doar o competiţie de “cine face pe cine”, iar autismul pare să fie singura luminiţă de la capătul tunelului.
Violenţa din “Outrage”, de Takeshi Kitano, e mic copil în comparaţie cu aceea pe care o practică Loznitsa. “Schastye Moye” n-are rival la categoria “Cel mai sumbru film” din Competiţie.
Mai multe informaţii despre Festivalul de Film de la Cannes aflaţi pe cinemas.ro şi din secţiunea Cannes 2010.
Recomandările noastre
