Se îmbracă în uniforme, au armele la vedere și fac marșuri de instrucție, dar nu sunt militari activi. Și nici trupe paramilitare. La parade, defilează, mai mereu, ultimii, dar culeg cele mai calde aplauze. Sunt păstrătorii tradițiilor militare românești.

Sunt ba infanteriști, ba marinari, vînători de munte și chiar parașutiști. Îi vezi la mai toate sărbătorile istorice. Sunt ferchezuiți mai abitir ca militarii aflați sub arme. Bat pas de defilare, dau onorul și salută ca niște veritabili ostași. Numai că, dacă militarii primesc uniforme gratis, de la plutonierul de companie, și au o soldă pentru timpul petrecut în unitate, la ordin, oamenii ăștia fac instrucție de front de plăcere și își cumpără cazarmamentul din banii lor.

Uneori, chiar și armele din dotare. Nu merg în teatrele de operațiuni decât la mult timp după ce acolo s-a tras ultimul foc de armă. Uneori chiar și după un veac de așteptare. Sunt „soldățeii” care compun unitatea de elită a Armatei române, fără să fie, totuși, oficial, la datorie. Sunt singurii civili care, de 1 Decembrie, mărșăluiesc pe sub Arcul de Triumf. O mână de oameni care alcătuiesc „Asociația Tradiția Militară”. Muniția lor oficială este însăși istoria.

Comandantul de „geniu” cu brevet de parașutist

Mircea Stoica are ținuta și discursul unui general. Are 56 de ani și e directorul unei companii de aviație low-cost românești. Apelativul cu care i se adresează „subordonații” este „Domnule Comandant”. Ce grad militar are domnul Stoica? Comandantul are fix studiile militare ale unui pifan de rând cu stagiul militar, obligatoriu pe vremuri, satisfăcut în 1987, la un pluton de geniu din cadrul unui batalion de Vânători de Munte din Prundul Bârgăului. „Da’ am și brevet de parașutist militar. L-am obținut după Revoluție... Așa sunt eu, voluntar!”, e mândru președintele Asociației Tradița Militară. Nu-i place de loc sintagma „joaca de-a soldații”, cu care mulți ar eticheta activitatea entității pe care o conduce: „Nu agreez expresia! Nu reușesc să mă împac cu ideea nici chiar ca ipoteză contrazisă!”, se enervează comandantul. Are dreptate 100%. Nu-i o joacă câtuși de puțin, ci un lucru serios și temeinic îndeplinit.

38 de „pifani” civili gata de defilare oricând

De unde până unde pasiunea pentru uniforme și alte tradiții cazone? Mircea Stoica zâmbește: „Păi, părinții și bunicii mei au fost cei ce mi-au insuflat-o! Tata, care a făcut războiul, a fost locotenent de geniu la o unitate de pionieri din Cernăuți. Iar bunicul a terminat războiul ca sublocotenent la Regimentul 1 Artilerie!”. Să fi rămas, oare și resentimente față de foști inamici, fie ei ruși, nemți sau unguri? Comandantul Asociației vorbește ca din carte: „Rănile războiului trebuie îngrijite și vindecate, nu uitate, dar iertate! Nu trebuie să extindem culpa asupra unei nații întregi!”, e conciliant urmașul foștilor veterani din ambele Războaie Mondiale.

În prezent, Mircea Stoica are sub comanda sa 38 de „răcani”, pardon, membri activi ai Asociației Tradiția Militară: „Doar doi au fost militari de carieră: un colonel de rachete și un comandor de aviație. Ambii sunt în rezervă, acum. Și, mai nou, avem și două femei”. De remarcat, entitatea comandată de Mircea Stoica reprezintă România la „Uniunea Europeană a Asociațiilor Istorico-Militare”.

Cel mai tânăr membru al grupului ar zece ani și este, cumva, copilul lor de trupă. Cel mai în vârstă are 70 de ani. Printre voluntarii ATM se numără: arhitecți, medici, ingineri, tehnicieni, studenți, asistenți sociali și elevi.

 

Compatibili și inter-operabili cu Armata la ceremoniile oficiale

Cosmina Simiean, o moldoveancă frumoasă, cu picioare lungi, nimeni alta decât șefa pe Capitală a Asistenței Sociale, este una din cele două fete înrolate în armata comandantului Stoica. „«Joaca de-a soldații» nu e câtuși de puțin o joacă! Reconstituirea istorico-militară are mai mulți vectori. E vorba de trăitrea istoriei prin propria persoană. Adică un drum interactiv prin care te transformi. Una e să citești, sau să ți se spună și ala e să simți pe pielea ta!”, e fermă asistenta socială. Așa se explică, spune Cosmina, reconstituirea unor momente din timpul mariulor evenimente militare cum ar fi marșurile, instrucția, cermeoniile și paradele oficiale. „Noi chiar suntem inter-operabili cu Armata! Nu-i o joacă!”, spun amândoi, în cor. Lucru recunoscut inclusiv de un comentator militar al paradei de 1 Decembrie din București care a afirmat, în direct la TVR: „Iată-i pe camarazii noștri de la ATM. Ei sunt civili, dar cu un nivel de instrucție comparabil cu al militarilor activi”. Ulterior, comentatorul a fost trecut în rezervă.

 

Cele șapte Regulamente-Biblii ale voluntarilor

Voluntara Cosmina Simiean se umflă în pene: „Suntem singura asociație civilă acceptată la parada militară de la Arcul de Triumf!”. Ca să defileze de 1 Decembrie recunoaște că au mâncat instrucție de front pe pâine, timp de șase ore pe zi, timp de două luni. „Am pierdut numărătoarea bășicilor din tălpi și a bă- tăturilor căpătate de la mânuirea armei!”, se mângâie Cosmina în podul palmei ei bătătorite de „drilling”. E și normal, întrucât toate activitățile grupului se fac conform Regulamentelor Militare din epoca reconstituită. Și au șapte astfel de regulamente din șapte epoci distincte, începând cu 1806, până în 1977. „El Comandante” Mircea Stoica le enumeră, grijuliu. Primul aparține Regimentului 2 Grăniceresc valah de la Năsăud, pe atunci parte a armatei habsburgice. Al doilea e din perioada Regulamentului Organic, care începe la 1830 și prin care se pun bazele primelor structuri militare naționale de pe teritoriiile Moldovei și Munteniei. Urmează regulamentele militare de pe timpul lui Cuza și din Războiul de Independență, de la ’77 și cele din ambele Războaie Mondiale și cel din perioada României Mari. ATM poate reprezenta, oricând, 12 unități reprezentative ale armatei din aceste șapte epoci.

 

O pasiune costisitoare

Mai greu este cu procurarea uniformelor, accesoriilor și armelor de epocă. N-au mai ră- mas multe și majoritatea sunt deja în muzee. Cu toate acestea voluntarii ATM se descurcă. „Mai cumpărăm de pe piață, de prin talciocuri, pe banii noștri, diverse efecte militare. Parte dintre membrii asociației care au permis de armă au și piese de colecție. Dar există anumite obiecte pe care nu le mai vezi decât prin poze vechi sau picturi, și atunci le confecționăm noi. În principal elemente de uniformă. Și nu sunt deloc ieftine”, intră în detalii domnul Stoica.

Păi, nu e destul de costistoare pasiunea asta? Pe Cosmina o umflă râsul: „Trebuie să renunți la ceva vizite la coafor și mai multe perechi de pantofi ca să-ți procuri bocanci adevărați, vestoane aspre din postav care te rod la gât... Dacă te atinge microbu’ începi să frecventezi grupuri care au forumuri pe internet și să-ți dorești din ce în ce mai multe. De la obiecte, până la marșuri...”.

 

ATM cultivă tradițiile unor prestigioase unități românești: Regimentul 2 Vânători Gardă „Regina Elisabeta”, Batalionul 1 Vânători de Munte, Regimentul 1 Grăniceri Gardă, Batalionul 4 Parașutiști, Batalionul de Gardă Regală, Regimentul de Infanterie Marină, Regimentul 4 Dorobanți „Argeș”, Regimentul IV Linie 21 Infanterie „Ilfov”, Batalionul de Aerostație, Compania de Pompieri Militari București din 1848, Regimentul 2 Grăniceresc Valah Năsăud din prima jumătate a secolului XIX; Regimentul 4 Roșiori Gardă „Regina Maria” și Regimentul de Gardă Călare.

 

Au reconstituit istoricul marș de 70 de kilometri de la Cotul Donului

La nivelul asociațiilor de profil din Europa există o cutumă despre participarea femeilor în uniformă de combatant, la activități de reconstituire. Aceasta în condițiile în care, în epocile respective, nu existau femei pe front. „Cel puțin nu există date... Rușii au avut femei-soldat în ambele Războaie Mondiale. Noi doar în primul, iar cel mai cunoscut exemplu e al Ecaterinei Teodoroiu”, explică Mircea Stoica prezența fetelor în „unitatea sa militară”.

Astfel se explică și prezența Cosminei, la finele lunii ianuarie 2017, în marșul comemorativ al bătăliei de la Cotul Donului, desfășurat în Ungaria. Voluntarii ATM au parcurs, în trei zile, 70 de kilometri, cu o viteză medie de 5 kilometri pe oră. „Am fost șase, din care io singura fată. Am purtat bocanci de epocă. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața asta. Echipamentul soldatului din al II-lea Război Mondial e greu și incomod: sac de merinde, mască de gaze, raniță, gamelă, lopată de infanterie, cartușieră, baionetă, bidon de apă..., numa’ muniție n-aveam! După marșul ăsta am mers în mâini o săptămână!”, te sperie Cosmina cu istorica sa „faptă de arme”. Atât doar că pe cei șase voluntari îi aștepta, la căpătul expediției, o masă caldă, o cană cu vin fiert și, după aceea, întoarcerea acasă: „Pe băieții aceia, la capătul marșului, din iarna lui ’42-’43, îi aștepta doar moartea!”. Așa este. În acea campanie, numai jertfa Armatei Române a însumat peste 150.000 de suflete.

 

Greșelile din filmele istorice

Atât comandantul ATM cât și voluntara sa, Cosmina, spun că asociația lor prezervă pentru generațiile prezente și viitoare un patrimoniu atât material cât și imaterial. „Patrimoniul nostru nu constă, neapărat, în obiecte și arme cât și în cutume, cântece, jargon și chiar glume cazone. Noi mai avem, încă, părinți și bunici veterani de război dar, invariabil, zestrea umană este finită. Tocmai de aceea unul din obiectivele noastre este să păstrăm vie amintirea înaintașilor noștri care au făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie”, te emoționează comandantul Mircea Stoica.

Asociația participă la multe reconstituiri de evenimente militare, unele și peste granițele țării, în locuri unde Armata Română a luptat. „Unul din lucrurile care ne întristează, la evenimentele unde participăm, este că oamenii ne întreabă ale cărei țări aparțin uniformele pe care le purtăm. Or, sunt ale neamului nostru!”, se indignează, pe bună-dreptate, comandantul Stoica. O vină o poartă și filmele artistice moderne, românești sau străine, care conțin erori „uniformologice”. Adică nu sunt istoric corecte. Astfel s-a ajuns în situația ca un general din timpul Războiului de Independență să poarte epoleți de locotenent, pentru motivul că lui Sergiu Nicolaescu i s-a părut că sunt mai arătoși.

 

„Unul dintre obiectivele «Asociației Tradiția Militară» este și formarea omului. Este o formă de dezvoltare personală!”

COSMINA SIMIEAN, voluntar cu acte în regulă

 

„Am adus pământ, stropit cu sânge românesc de pe fronturile de la Stalingrad, Cotul Donului, Sevastopol, Odesa și Țiganca, din Basarabia. L-am depus, parțial, la Mormântul Ostașului Necunoscut”

MIRCEA STOICA, comandantul Asociației Tradiția Militară