INTERZIS pentru români! Cârciuma PĂZITĂ cu KALAȘNIKOVUL. Cum ne-a construit ARMATA ROȘIE orașul Doctor Petru GROZA

Satul bihorean Ștei avea vreo 200 de case când au ajuns acolo trupele „eliberatoare” ale Armatei Roșii pentru a construi orașul ce avea să poarte pentru o perioadă numele doctorului Petru Groza, premierul primului guvern controlat de comuniști, instalat la 6 decembrie 1945.

Orașul a fost construit pe terenurile pe care șteienii cultivau cea mai bună varză și cei mai mândri castraveți din zona Beiușului, de le mersese numele de „scartaveți”.

Rușii au început să construiască orașul în toamna lui 1952, după ce vreme de mai mulți ani geologii trimiși de la Moscova căutaseră să vadă ce se ascunde sub pământ. Când au fost convinși că e mult uraniu de cărat în URSS au dat năvală.

La începutul toamnei lui 1952, toboșarul satului a dat șfară în sat că oamenii să adune ce au de strâns de pe câmpuri că vine peste ei orașul. Unora dintre săteni nu le venea să creadă că se întorc rușii peste ei, iar alții puneau la cale mijloace de autoapărare a ogoarelor strămoșești.

Blonda lui Coldea vorbește. Marina Pandarof, despre relația cu fostul adjunct al SRI

Traian Băsescu și cea mai grea despărțire. Nu se vedea fără ea, a recunoscut totul

Și șteienii aveau proaspăt în minte ce înseamnă să vină rușii. Îl împușcaseră, în timpul războiului, pe Nichita Petriș a Hijului pentru că n-a vrut să le dea o găină, de exemplu. Mulți șteienii fugiseră cu vite și ce mai apucaseră să ia în graba mare în pădurile din jur.

Profesorul Ioan Simedre, care avea să fie director peste două decenii al vechii școli din Ștei, și-a pierdut tatăl, el fiind crescut împreună cu cei doi frați ai săi doar de bunicul lor.

El și-a amintit pentru o monografie scrisă de Mariana Gavrilă: “Au venit rușii cât frunză și iarba. Și au început să coboare din tren, și-au coborât și tot au coborât… până ne-am săturat noi să stăm și să ne tot uităm după ei. Au descărcat scânduri și materiale de construcție pe care le-au cărat la marginea grădinilor cu varză din Tiguleasca, în Belgeasca, cum îi spuneam noi, cam pe unde se află acum unitatea de pompieri și și-au ridicat acolo un fel de  orășel din barăci.

În același timp, pe drum, în sat au intrat o gramadă de mașini de armată cu specialiști sovietici, care veniseră cu avionul până la Oradea, și imediat s-au apucat de lucru. Chiar de-a doua zi, au băgat buldozerele în haturile noastre și au început lucrările din mai multe părți deodata. Bieții săteni s-au trezit cu toate zarzavaturile și culturile pline de scânduri și cărămizi”.

Orașul Ștei a fost construit de ruși, pentru 25.000 de oameni, din 1952 până în 1956, după planurile întocmite la Moscova. Au fost ridicate zeci de blocuri și barăci de locuit, un palat administrativ, cinci cinematografe, trei ringuri de dans, două școli, o bază sportiva, restaurant și magazine. Însă, primul obiectiv înălțat de ruși a fost restaurantul “Ardealul”, unde se cinsteau doar ei, la uși fiind soldați înarmați ca să nu pătrundă vreun român.

Printr-un decret, în ianuarie 1956 satul Ștei a devenit oraș. Doi ani mai târziu, în 1958, guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a dat numele de “Doctor Petru Groza” iar în 1996 a revenit la vechea denumire, Ștei.

Până în 1960 când și-au luat tălpășița, rușii au cărat în URSS, din exploatarea de la Băița, peste 300.000 tone de uraniu de cea mai buna calitate, cantitate cu care centrala de la Cernavodă ar putea funcționa 300 de ani. Ei au furat uraniul românesc prin Departametul Uraniului care funcționa sub conducerea româno-sovietică cu titulatura “Sovrom-Kwartit”. Prin sovromuri, care erau întreprinderi mixte, sovieticii au cărat multe avuții sub formă de despăgubiri de război.