Slăbiciunea din ce în ce mai mare a Angelei Merkel și lipsa unui candidat mai credibil l-au transformat din nou pe președintele francez Emmanuel Macron în răsfățatul presei mainstream.
I se aduc elogii pentru faptul că a reușit să scape de coșmarul „vestelor galbene” (parțial, de altfel), că e pe primul loc în intențiile de vot ale francezilor (30 la sută, față de 28 la sută, cu cât este creditată Marine Le Pen), dar mai ales pentru inițiativele sale pe plan internațional.
Iată ce notează site-ul progresist politico.eu. „Președintele francez Emanuel Macron folosește politica „America First” în avantajul său. În ultimele luni, Macron a devenit din ce în ce mai activ pe scena mondială. El a jucat un rol esențial în intermedierea unui acord asupra pozițiilor de conducere din UE, a lansat o inițiativă diplomatică riscantă cu privire la Iran, a revigorat eforturile pentru a rezolva criza din Ucraina și a găzduit un summit al G7, care a reușit măcar să păstreze unitatea celor șapte, spre deosebire de cei doi predecesori ai săi.
Efortul președintelui francez de juca un rol esențial în diplomația globală se bazează parțial pe o încredere clară că-i poate controla pe cei doi colegi temperamentali: Trump și președintele rus Vladimir Putin”.
Acest mod de a prezenta activitatea președintelui francez este exact ceea ce își dorește Macron, care și-a asumat rolul pompierului în raport cu incendiatorul Trump. În fiecare criză provocată de președintele american, Macron se grăbește să găsească o soluție de ieșire. Numai că dacă tragem linie, efectele acestei activități diplomatice frenetice sunt mai degrabă modeste. O fi reușit (parțial) Macron să-și impună candidații favoriți în posturile cheie din UE, dar la scară mondială Macron rămâne un pitic în marele joc condus de Trump, Xi și Putin. De altfel, statuia impozantă pe care i-o înalță establishmentul globalist lui Macron are picioare de lut, iar momentul adevărului se apropie. În 2022, în Franța vor avea loc alegeri prezidențiale, iar consilierii lui Macron au identificat dela o amenințare teribilă pentru actualul șef al statului francez. „În timpul sesiunilor lor de „brainstorming”, apropiații lui Emmanuel Macron au imaginat ceea ce ei numesc un „scenariu de coșmar”. Potrivit unuia dintre cei care au participat la aceste întâlniri, "Marine Le Pen s-ar putea duce să-l vadă pe generalul Pierre de Villiers, fratele lui Philippe, și să-i ceară să candideze la alegerile prezidențiale, pentru că este rigid ca justiția și întruchipează autoritatea. Șeful RN ar cere pentru sine doar președinția Adunării Naționale sau Matignon (funcția de premier n.r). Acest tandem ar fi foarte greu de învins”. Aceeași sursă arată că primul cerc prezidențial (camarila lui Macron) se bucură, însă, de ofensiva pornită de Marion Maréchal (nepoata lui Marine Le Pen), care „slăbește și mai mult dreapta și strică unitatea lepeniștilor", scrie ziaristul Nicolas Domenach în publicația Challenges (Provocări). Cum șeful acestei reviste, Claude Perdriel, este un susținător declarat al lui Macron și are acces la cercurile prezidențiale, articolul e considerat cât se poate de credibil de site-ul de dreapta bvoltaire.fr: „Nu există fum fără foc și dacă macroniștii se tem de acest coșmar, ideea circulă”. Cine este acest general de care se teme atât camarila lui Macron? Numele lui a fost pomenit de liderii „vestelor galbene” ca posibil premier. Dar Pierre de Villiers era deja extrem de popular în Franța. Acest general, care a fost timp de 3 ani Șeful de Stat Major al Forțelor Armate Franceze (cea mai înaltă poziție pe care o poate ocupa un militar francez în zilele noastre) și-a anunțat demisia pe 19 iulie 1917, după divergențele majore dintre el și Macron cu privire la reducerea cheltuielilor militare. Popularitatea lui de Villiers a fost sporită, de altfel, de apariția în Le Monde a înregistrările făcute în timpul audierii sale în Comisia de Apărare a Adunării Naționale. O frază a generalului a făcut vâlvă în Franța: „Nu mai pot să-mi privesc băieții în ochi dacă reducem fondurile în continuare”.
Dincolo de patriotismul indubitabil al acestui general (catolic practicant și membru al unei familii de aristocrați), mai e un lucru care îngrijorează elitele franceze. Fratele lui Pierre, Philippe, este unul dintre cei mai respectați politicieni în cercurile dreptei catolice. Critic declarat al islamizării Franței și al Uniunii Europene, Philippe de Villiers ar putea fi liantul unei alianțe a dreptei care să aibă în centru partidul lui Le Pen, dar și autoritatea generalului. Chiar dacă auspiciile sunt bune, nimic nu garantează faptul că tandemul de Villiers- Le Pen va deveni vreodată realitate. În primul rând, șefa Rassemblement national ar trebui să renunțe la orgoliu și să facă un pas în spate. Poate și-ar distruge cariera, dar ar mai da națiunii franceze o șansă... În al doilea, nici nu e foarte sigur că generalul Villiers și-ar asuma o asemenea responsabilitate. Întrebat dacă e tentat de o carieră în politică, generalul răspundea pe 10 decembrie 2018: „Politica nu e nici meseria, nici ambiția mea!”
Recomandările noastre
