Scriitorul britanic Terry Pratchett, care a fost diagnosticat cu maladia Alzheimer în anul 2008, a primit formularele de consimţământ pentru sinucidere asistată, care va fi pusă în practică la clinica Dignitas din Elveţia.

Pratchett, al cărui film despre sinuciderea asistată va fi prezentat astăzi pe BBC2, a mărturisit că a primit formularele legate de această procedură la care doreşte să fie supus şi intenţionează să le semneze în cel mai scurt timp, informează ediţia online a publicaţiei The Guardian. "Singurul lucru care mă opreşte (să semnez hârtiile, n.r.) este că am făcut acest film şi trebuie să termin o nenorocită de carte", a declarat scriitorul, la o sesiune de întrebări şi răspunsuri organizată în cadrul Festivalului de film documentar de la Sheffield.

"Cazul Terry Pratchett" repune pe tapet o veche controversă la nivel mondial, scriitorul fiind autorul unei controversate campanii despre legalizarea sinuciderii asistate în Marea Britanie. Un subiect îndelung dezbatut în ultimele decenii. Eutanasierea oamenilor implicând atât probleme de natura etică şi religioasă, cât şi probleme care vizează îndatoririle profesiei de medic şi respectarea drepturilor omulului.

Moartea în direct

În iunie anul acesta subiectul a atins culmile scandalului, tot Sir Terry Pratchett şi postul BBC fiind consideraţi ţapii ispăşitori. Astfel, grupările religioase şi cele de caritate au condamnat vehement decizia postului BBC de a difuza un documentar privind eutanasia, realizat de Pratchett. Momentul cel mai şocant al filmului l-a reprezentat sinuciderea milionarului Peter Smedley, în vârstă de 71 de ani, sinucidere filmată pe cameră, minut cu minut, şi prezentată ca atare telespectatorilor.

În secvenţele respective se vede cum Smedley, suferind de o boală degenerativă incurabilă, soarbe dintr-un pahar amestecul letal de medicamente şi apoi îi cere soţiei sale să fie puternică, înainte de a o săruta pentru ultima oară. Bărbatul cere apă, se chinuieşte să respire, chipul i se înroşeşte puternic şi apoi capul îi cade într-o parte. Difuzarea terifiantei scene a declanşat o avalanşă de proteste, BBC fiind acuzată că ar încuraja sinuciderea asistată, dând de înţeles spectatorilor cu un psihic labil, şi nu numai lor, că această metodă este nu doar posibilă, ci şi adecvată.

Ca o ironie a sorţii, tot în acest an 2011 în care sinuciderea asistată a atins un prag înalt al controverselor, s-a stins din viaţă Jack Kevorkian (supranumit "Dr. Death") - medicul american care a promovat conceptul de sinucidere asistată, a murit la vârsta de 83 de ani, într-un spital din Michigan. Kevorkian a murit din cauza unui cheag sangvin format la nivelul piciorului, care a ajuns la inimă. "Doctorul Moarte" a ajutat peste 130 de pacienţi să se sinucidă, el ieşind de multe ori învingător în procesele intentate împotriva lui de statul american Michigan.

În cele din urmă, Kevorkian a fost condamnat pentru crimă în 1999, după ce a a trimis, spre difuzare, emisiunii de televiziune "60 Minutes" o casetă video cu sinuciderea asistată a unui bolnav aflat în faza terminală a maladiei de care suferea. Tribunalul american l-a găsit vinovat de crimă şi l-a condamnat iniţial la o pedeapsă cu închisoarea de la 10 la 25 de ani. În iunie 2008, după opt ani petrecuţi după gratii, el a fost eliberat. Jack Kevorkian s-a aflat în ultimii ani în regim de eliberare condiţionată. Multe dintre sinuciderile asistate la care a participat Kevorkian au fost puse în practică cu ajutorul aşa-zisei "maşini a milei" (mercy machine), care administrează pacienţilor, intravenos, o doză letală de medicamente.

<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/_NUa0SyyyMg" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Cazul românului depresiv

În anul 2009, cazul lui Andrei Haber, românul de origine israeliană care a ales să se sinucidă apelând la serviciile unei clinici specializate, a repus iar pe tapet problema eticii eutanasierii şi a graniţelor între care instituţiile aprobă mişcarea liberului arbitru. Paul Tauberg, cel mai bun prieten al lui Haber, a acuzat clinica Dignitas că, în loc să trateze depresia evidentă a amicului său, l-a eutanasiat, respectându-i dorinţa. Acuzaţiile sale s-au lovit de zidul legislaţiei elveţiene, care recunoaşte stările sumbre de spirit printre handicapurile care dau voie unui om să-şi pună capăt zilelor.

Tereza Barta, profesoară de film la Universitatea York din Toronto, şi ea una dintre cunoştinţele lui Haber, a declrat următoarele: "Cred că cei de la Dignitas au profitat de faptul că nu avea apropiaţi în Elveţia. Era deprimat, dar deprimaţi sunt toţi oamenii care au trăit pe lumea asta". În scrisoarea pe care i-a trimis- o prietenului său Tauberg, cu câteva minute înainte de a fi eutanasiat, Andrei Haber vorbeşte despre litigiul pe care îl avea cu ultima sa soţie, îşi pomeneşte prima consoartă şi face o glumă în care transpar aluzii la originile sale de evreu comunist: "Sunt ajutat în această nobilă operaţie de o organizaţie care se va ocupa şi cu incinerarea cadavrului şi risipirea cenuşii. (...) nu va rămâne nici o urmă din mine pe această lume în care am venit din greşeală. Precum vezi, destinele post-mortem al lui Vladimir Ilici şi al meu sunt diametral opuse (Lenin a fost îmbălsămat - n.r.)".

Secretul canapelei letale

Pe teritoriul Elveţiei, Dignitas nu e singurul "abator" pentru suferinzii de boli incurabile. Societatea Exit International face şi ea serviciul trimiterii oamenilor pe lumea cealaltă, însă nu a tuturor. Doar a celor cu paşaport elveţian. Străinii care vor să fie eutanasiaţi sfârşesc obligatoriu în apartamentele închiriate de Dignitas în diverse oraşe din ţară. Până acum, aproape 900 de oameni şi-au găsit sfârşitul pe canapelele Dignitas, cifră care pune pe harta turismului elveţian un itinerar al sinucigaşilor. Cât câştigă o clinică din fiecare eutanasiere?

Un secret la care doar puţini au acces. Presa a reuşit cu greu să dea la o parte perdelele grele care acoperă afacerea Dignitas şi pe creierul ei, avocatul Ludwig Minelli. Filmat de televiziunea Sky, foindu-se printr-o încăpere cu pereţii blindaţi cu rafturi cu cărţi, acesta proclamă unul dintre crezurile care l-a făcut celebru: dreptul la sinucidere!

O problemă care a ajuns să fie discutată în biserici, în baruri, în spitale şi azile, în comunităţile medicale, în foruri legislative...

La nivel uman, câţi dintre noi ar putea privi pe cineva foarte apropiat chinuindu-se cumplit ori implorând moartea şi să spună în continuare că viaţa este un dat şi că nimeni nu are dreptul sa o curme? Şi, până la urmă, avem dreptul de a alege moartea in locul unei vieţi chinuite? <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/bxQYTFIZi8A" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>