Problemele Libiei nu se termină odată cu moartea colonelului Gaddafi, supranumit, în anii '80, "câinele turbat al Orientului" de către fostul preşedinte american Ronald Reagan. Facţiunile s-ar putea să nu ajungă la consensul de care este nevoie, cred analiştii.

Muammar Gaddafi a murit, iar cei care i-au fost loiali colonelului vor pierde motivul de luptă, spune analista grupului Stratfor, Reva Bhalla. Totuşi, Libia multitribală e posibil să nu găsească acel tip de consens şi nici securitatea de care are nevoie, în prezenţa unei armate ce nu e unită şi poate pune în umbră Consiliul Naţional de Tranziţie.

"Acum situaţia este încă neclară, dar există informaţii potrivit cărora în interiorul armatei se fac simţite diviziuni. Fără o conducere puternică, prin care să se poată ţine unită armata, comandanţii vor alege să fie loiali nu ţării, ci triburilor din care fac parte. Odată ajunşi în acest punct, creşte riscul unui război civil în Libia" consideră Reva Bhalla.

Pe de altă parte, editorialistul publicaţiei turceşti "Zaman", Gokhan Bacik, crede că în culise au loc negocieri intense, între diversele facţiuni din Consiliul Naţional de Tranziţie şi chiar cu facţiuni din armată, cu triburi care n-au aderat de la început la rebeliunea anti-Gaddafi.

"Rămâne de văzut dacă toate parţile se vor pune de acord în ceea ce priveşte viitorul Libiei, având în vedere că, de ani de zile, există divergenţe, interese diferite şi zone defavorizate economic, dar şi o prăpastie între Est şi Vest, menţinută de Gaddafi", spune analistul.

Carmen Gavrilă, jurnalist specializat pe spaţiul islamic, crede că însăşi legitimitatea CNT este contestată în Libia, de pildă, de comandantul Brigăzii 17 Februarie, care a avut un rol esenţial în Benghazi.

EVZ: Ce are de câştigat România în noua Libie fără Gaddafi? Carmen Gavrilă: Poziţia României în acest moment în Libia nu este tocmai puternică, în condiţiile în care Bucureştiul a recunoscut relativ târziu Consiliul Naţional Libian de Tranziţie ca autoritate legitimă a Libiei. E drept că am participat la efortul NATO, am asigurat embargoul asupra armelor impus Libiei după izbucnirea revoltelor anti Gaddafi. Dar, evident că principalii jucători în Libia acum sunt Franţa, Marea Britanie şi Italia.

De altfel, dacă urmărim harta capitalelor cele mai vizitate de membrii Consiliului Naţional de Tranziţie, aceasta cuprinde mai ales Parisul, Londra şi Roma. Mai mult, firmele româneşti nu se pot compara cu marile companii petroliere din aceste trei ţări.

În plus, la Adunarea Parlamentară a NATO de la Bucureşti a fost aşteptat un reprezentant al CNT, dar acesta nu a mai venit, deşi la Bucureşti s-a adoptat o rezoluţie în sprijinul poporului libian.

Pot exista, însă, porţi spre Libia pentru firme româneşti în domeniul reconstrucţiei post-conflict şi slujbe pentru ingineri români în domeniul petrolier. Totul este încă imposibil de prognozat, câtă vreme situaţia politică în Libia este neclară.

Moartea lui Gaddafi a fost catalogată ca final de epocă şi început de capitol nou pentru Libia şi mai ales pentru Consiliul Naţional de Tranziţie. Cât de solidă este poziţia CNT? În pofida declaraţiilor oficiale occidentale de sprijin, CNT nu este, în acest moment, singura autoritate în Libia. Există divergenţe, facţiuni şi antipatii în chiar interiorul Consiliului, în plus, în afara CNT există triburi şi facţiuni care concurează CNT pentru putere sau măcar vor o bucată din viitoarea putere în Libia. Până acum, CNT a explicat că nu a putut forma un guvern de tranziţie pentru că Gaddafi, încă neprins, complica situaţia.

Acum, odată ce Gaddafi a dispărut, CNT nu mai are ce motive să invoce, iar capacitatea sa de a se impune ca forţă politică va fi testată curând, în următoarele zile şi săptămâni. Deşi CNT a dat asigurări ar controla, de exemplu, întreaga capitală Tripoli, în teren acestea nu corespund realităţii. Încă de când forţele lui Gaddafi au fost alungate din Tripoli, capitala este împărţită în zone de influenţă. Sunt cartiere controlate de forţe diverse, altele decât CNT, iar apelurile Consiliului la dezarmare au rămas fără ecou. Fiecare grup vrea să aibă cu ce să negocieze când va veni momentul pentru împărţirea puterii.

Însăşi legitimitatea CNT este contestată în Libia, de unele voci de care trebuie ţinut cont, ca de exemplu de cea a comandantului faimoasei brigăzi 17 Februarie, care a avut un rol esenţial în Benghazi şi care a cerut demiterea CNT pentru că din el fac parte oameni ai fostului regim.

Pe lângă complicaţiile politice, în acest moment întreaga Libie este înarmată. Poate fi acest lcuru un risc şi pentru ţările din jur? Da, acesta este un risc în plus, uriaş, pentru că dacă negocierile între diversele grupări cu ambiţii de putere vor eşua sau vor fi tergiversate, aceste facţiuni, triburi, grupări nu vor ezita, cel mai probabil, să pună mâna pe armele pe care le au acum la dispoziţie peste tot Libia.

În plus, graniţele libiene sunt extrem de permeabile în acest moment, iar fluxul de arme din Libia şi în Libia este nestânjenit şi va fi în continuare, pentru multă vreme, cel puţin până când puterea va fi coagulată. Circulaţia fără restricţii şi fără control a oamenilor şi armelor peste graniţele libiene este un risc enorm de securitate pentru statele din jur, pentru Tunisia, pentru Egipt, care şi aşa se confuntă cu propriile probleme şi insecurităţi de tranziţie.

Aceleaşi graniţe permeabile pot lăsa în Libia o multitudine de grupări militante islamiste, care pot complica şi mai mult situaţia în ţară.

Sunt analişti care susţin că interesele economice externe vor asigura securitatea în Libia. Crezi că această viziune e corectă? Da, poate fi o premisă corectă, însă trebuie ţinut cont de gradul ridicat de sensibilitate când vine vorba de intervenţii străine în regiune.

În plus, sunt analişti orientali care susţin că e posibil să se meargă pe varianta securizării cu sprijin extern a zonelor de interes economic, în special în exploatarea petrolului şi gazelor naturale, iar zonele lipsite de interes economic să fie lăsate de izbelişte. Dar nu văd în ce măsură poate fi posibil un asemenea scenariu în condiţiile în care se ştie că nu poţi securiza o zonă şi să laşi în haos una vecină, pentru că riscul de insecuritate nu dispare.

Cert este că va mai fi nevoie de timp până când Libia să devină un paradis al investitorilor străini, în condiţiile în care, de exemplu, venituri din petrol nu vor veni până când nu va fi refăcută infrastructura de exploatare şi transport, profund afectată de luptele din ultimele luni. Aşadar, cei despre care s-a spus că au investit în detronarea lui Gaddafi, mai au de aşteptat până să încaseze profiturile. Citiţi şi:

• Gaddafi, împuşcat în cap într-un schimb de focuri. Operaţiunea NATO în Libia s-a încheiat
• Franţa susţine că avioanele sale au oprit convoiul cu care fugea Gaddafi Cum contrazic imaginile versiunile oficiale asupra morţii lui Gaddafi. ONU cere anchetă
• Libienii pregătesc înmormântarea lui Gaddafi. Vezi ultimele clipe din viaţa liderului | VIDEO
• Moartea lui Muammar Gaddafi reaprinde Orientul Mijlociu | VIDEO