ANALIZĂ. EVZ încearcă să explice interesul uriaş pentru poveştile neştiute ale cuplului dictatorial. Noua generaţie de regizori a cucerit Europa cu filme inspirate din comunism. Cărţile despre viaţa cuplului Ceauşescu nu se prăfuiesc pe rafurile librăriilor, iar emisiunile şi articolele de presă au audienţe fabuloase.

Poveştile amoroase care o aveau în prim-plan pe Elena Ceauşescu, depănate în premieră pentru "Evenimentul zilei" de generalul Nicolae Stan, au stârnit un interes enorm. EVZ încearcă să explice curiozitatea românilor pentru un episod istoric încheiat totuşi de ani buni, într-o zi de decembrie de acum 22 de ani. Pentru a înţelege exact interesul actual al românilor pentru familia Ceauşescu e nevoie de o întoarcere în decembrie 1989, cred istoricii. Victimele prezintă interes. Ceauşescu e victimă "Ceauşescu a rămas în imaginarul colectiv ca victimă, deşi vina lui e incontestabilă. Exact ca şi în cazul lui Antonescu. Din cauza modului în care a murit, prin asasinat politic. Să nu uităm că toate punctele din rechizitoriul de la Târgovişte, mai puţin unul (cel cu subminarea puterii şi a economiei de stat), au fost falsuri", spune istoricul Alex Mihai Stoenescu. El dezvăluie un alt amănunt interesant. Fenomenul real al interesului pentru Ceauşescu, spune acesta, nu a dispărut niciodată din decembrie 1989 şi până astăzi. Mai mult, subiectul a avut formidabila capacitate de a declanşa dezbateri "în diferite medii, de la cel intelectual, la cel ţărănesc". Subiectul personajelor-victimă este de când lumea temă de discuţie între oameni. Numai că, în cazul Ceauşescu, a mai fost ceva. Alex Mihai Stoenescu crede că principalul motiv al interesului manifestat de români pentru acest subiect este Revoluţia în sine şi trucarea acestui moment. Întrebări fără răspuns despre Revoluţie "În decembrie 1989, deşi populaţia era chinuită de măsuri de austeritate, ea a urmărit fie să-l forţeze pe Ceauşescu să schimbe nivelul de trai, fie să îl schimbe cu un alt lider comunist. Teoriile despre revoluţia spontană sunt invenţii ale lui Ion Iliescu, pentru a putea afirma că el e un produs al emanaţiei poporului", spune Stoenescu. Altfel spus, românul încă se chinuie să îşi cunoască istoria, chiar şi după două decenii de căutare a adevărului. Însă interesul românilor nu e concentrat exclusiv pe secretele Revoluţiei şi pe personajele-victime ale unei execuţii, ci şi pe detalii aparent lipsite de importanţă, cum e viaţa intimă a cuplului Nicolae - Elena Ceauşescu, explică sociologii. "Au fost multe poveşte de budoar, care au mai spălat imaginea familiei Ceauşescu şi i-au transformat din tirani, din odioşi, în oameni cu aventuri. Astfel de subiecte erau tabu pe vremea comuniştilor, nu aveai de unde să afli astfel de informaţii", explică Ştefan Bruno, şeful Biroului de Cercetări Sociologice (BCS).

ÎN CARTE ŞI FILM Un subiect folosit intens Reprezentanţii editurilor spun că interesul pentru cărţile care au ca subiect central familia Ceauşescu se bucură de un interes constant. "De exemplu, cartea <<de>>, în care este relatată viaţa soţiei fostului dicator, s-a vândut în câteva sute de exemplare, iar stocul a fost epuizat. Ne gândim să mai tipărim, însă acelaşi număr. N-a existat o explozie a numărului de clienţi, însă se înregistrează vânzări constante. Am avut surpriza ca pentru o carte pe care o dădusem doar autorului să primim telefoane la editură şi să ne întrebe de unde o pot cumpăra", spune directorul editurii Versus, Tatiana Bărbuceanu. Despre profilul clientului care e interesat de cărţi despre familia Ceauşescu, librarii spun că e de vârsta a doua, are studii cel puţin medii şi a prins puţin din perioada comunistă. Pe lună, o librărie dintr-un oraş mare, situată într-o zonă centrală, vinde în jur de 10 titluri care tratează viaţa liderilor comunişti din România. "De obicei, interesul pentru acest subiect creşte atunci când apar titluri noi", a declarat directorul Geta Badea, şefa Librăriei Mihai Eminescu din Bucureşti. Însă Ceauşescu şi comunismul reprezintă şi un subiect folosit intens de regizorii români. Cu rezultat. Noua generaţie de regizori români a cucerit Europa cu filme care au ca subiect scenarii care se petrec în timpul comunismului. "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", regizat de Cristian Mungiu, a fost declarat câştigător la Cannes. Filmul prezintă chinurile prin care trece o tânără care doreşte să fac avort pe timpul comunismului. "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", regizat de Cătălin Mitulescu prezintă cum s-a schimbat viaţa tinerei Eva după ce împreună cu un coleg a spart în şcoală, din greşeală, bustul dictatorului Ceauşescu.

CEAUŞESCU ÎN RECLAME "Pentru un anumit public, comunismul poate fi cool"

De la comunism la Ceauşescu este drum scurt, aşa că referirile publicitare la această perioadă sporesc interesul manifestat astăzi de români pentru fostul dictator şi familia acestuia. Un amănunt mai puţin cunoscut e că povestea personajului de reclamă Nicolae Ceauşescu nu începe în România, ci în străinătate, odată cu un spot la prezervative. În acel clip publicitar apar părinţii lui Hitler, Stalin şi Ceauşescu, iar mesajul este "Dacă ar fi folosit un prezervativ ..." Când nu apelează la sex şi umor, sau chiar la ambele în acelaşi spot, publicitarii caută teme istorice. Iar, în România, tema istorică predilectă este perioada comunistă. Necondamnat oficial, comunismul românesc vinde destul de bine. Nemţii, de pildă, sunt cunoscuţi în toată lumea pentru perioada nazistă, dar nu o folosesc în reclame. Asta pentru că, în Germania, societatea a evoluat mult între timp, atât pe plan economic, cât şi ideologic. În România, perioada post-comunistă a fost un lung şir de dezamăgiri faţă de promisiunile de după Revoluţie. "Repudiat ca sistem, comunismul este reabilitat pe segmente care, toate la un loc, dau un fel de reabilitare globală", spune Lucian Boia în "România - ţară de frontieră a Europei". "Ca produs, comunismul are valoare de vintage", spunea publicitarul Alexandru Dumitrescu într-un interviu acordat revistei "Dilema Veche". El explica: "Publicitatea exploatează faptul că, pentru un anumit public, comunismul poate fi cool. Pentru acei puşti care nu au prins partea lui nasoală, comunismul e un fel de mişcare hippie. Dacă îi povesteşti unui puşti că atunci se întrerupeau orele la şcoală pentru că se lua curentul electric, o să-ţi spună: "Maaamă, ce mişto! Nu făceaţi şcoală...". Publicitatea mai poate extrage nostalgia din produsul numit comunism - mai ales pentru publicul de peste 30 de ani -, însă eu cred că viitorul comunismului în publicitate nu va fi ca nostalgie, ci ca vintage". Dacă publicul tânăr percepe comunismul ca spaţiu hippie, cel în vârstă îl cunoaşte în toată complexitatea - iar asta îi provoacă din nou pe publicitari. "Este o referinţă la vremuri prezente în mintea oamenilor. Iar noi prezentăm un produs care a supravieţuit şi atunci, şi acum. Sau branduri care revin după ani de zile", ne împărtăşeşte părerea sa un alt om de publicitate, Bogdan Naumovici. Reclamele la ciocolata Rom, Eugenia, berea Bucegi sau mezelurile Salonta fac referire la un regim represiv şi absurd, dar pe care românul nu-l respinge. De pildă, omul îşi aminteşte de meciurile pierdute din cauza întreruperilor de curent, iar publicitarul vine cu "berea bună" care îndulcea dezamăgirea.

PROPAGANDĂ. Familia Ceauşescu nu avea cum să nu rămână în amintire

MARTOR STRĂIN 

Explicaţiile unei jurnaliste britanice

O jurnalistă britanică la Bucureşti explică apetitul românilor pentru Ceauşescu, prin dorinţa de adevăr a unei societăţi evadate din lagărul fricii.

Alison Mutler este omul de la care Europa şi o bună parte din lume au aflat ce se petrecea în România înainte de 1989 şi, mai ales, cum a decurs tranziţia de după acest moment istoric pentru români. Presa străină: Ceauşescu, concurat doar de orfelinate S-a stabilit în România la 6 iunie 1991, iar pentru renumita agenţie de presă Associated Press a început să lucreze din 1993. Cititorii străini au dorit mereu să afle mai multe despre Ceauşescu, "un personaj unic dintr-un comunism feroce". Tema Ceauşescu s-a măsurat în popularitate externă doar cu subiectul orfelinatelor în care copiii trăiesc în condiţii infecte. "E un subiect uzat, nu pot scrie cu entuziam despre el" "Ceauşescu era unic, era un dictator celebru, aparte. Uite, liderul comunist bulgar nu era aşa, lumea nu îl cunoştea atât de bine. A fost şi Revoluţia, cea mai sângeroasă din Europa. Aşa ceva nu se mai întâmplase", justifică Alison Mutler interesul străinilor pentru Ceauşescu. A scris despre decesele din familia Ceauşescu, despre deshumarea soţilor Ceauşescu, despre analizele ADN. Sunt doar câteva dintre articole. Ultimul publicat, în ianuarie anul acesta, a fost o analiză a nostalgiei faţă de comunism în România anului 2011. Frica a dispărut, iar oamenii vor să îşi cunoască istoria "Sincer, cred că se scrie prea mult despre asta. Recent, o altă agenţie a ales să publice o ştire cu proiectul de traseu turistic prin locuri celebre pentru comunismul românesc. Eu nu am dat-o. Nu am cum să scriu cu entuziasm despre acest subiect, deoarece simt că este uzat, prea uzat", spune ea. Cei 20 de ani petrecuţi în România îi oferă indicii nu numai despre interesul străinilor, ci şi despre apetitul românilor pentru subiectul Ceauşescu. "Românii citesc mult despre Ceauşescu deoarece simt că nu îşi cunosc suficient de bine istoria. Acum, că frica a dispărut - din familia Ceauşescu a mai rămas doar Valentin - realizăm pofta unui neam de a-şi cunoaşte mai bine istoria", consideră jurnalista AP. "Şi eu aş dori să cunosc mai multe despre Churchill" Alison Mutler găseşte şi o comparaţie, dând un exemplu personal. "Eu, ca englezoaică, aş citi la rându-mi mai multe lucruri despre Churchill (n.r. - Winston Churchill, om politic britanic, premier al Regatului Unit în al Doilea Război Mondial). Recent, am auzit şi poveşti negative despre Churchill, şi eu vreau să îmi cunosc mai bine istoria", spune jurnalista. "Românii citesc despre Ceauşescu deoarece nu îşi cunosc bine istoria. Şi eu aş citi mai multe despre Churchill" ALISON MUTLER, corespondent AP în România ALISON MUTLER. Jurnalista a venit în România în 1991 şi nu a mai plecat de atunci. Din 1993, este corespondentul la Bucureşti al Associated Press

TURISM Traseu turistic şi muzeu al comunismului

La Muzeul Ţăranului, probabil una dintre cele mai căutate zone de către turiştii străini este cea a comunismului. Vizitatorii zăbovesc zeci de minute în jurul biroului unui activist PCR de la ţară. Dacă mergi la Casa Poporului, marele pariu al lui Ceauşescu, una dintre cele mai mari clădiri din lume, vei găsi în curte, de fiecare dată, cel puţin un grup de turişti străini. Şi românii vor să vadă închisoarea de la Doftana, locul în care au fost închişi, printre alţii, Nicolae Ceauşescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. Iar locul din Tâgovişte în care a fost executat în '89 fostul dictator a rămas un loc care stârneşte curiozitatea celor care se află în trecere prin zona respectivă. În foste ţări comuniste, precum Cehia sau la poarta Brandenburg (Germania, Berlin), "comuniştii" sunt atracţie turistică. Se fac scenete, se vând suveniruri care aduc aminte de acea epocă. La Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) se discută despre conturarea unui "circuit roşu", un traseu turistic al comunismului. "Ar putea fi interesant atât pentru turiştii străini, cât şi pentru români. Trebuie să exploatăm toate resursele de care dispunem pentru a atrage turişti, iar exploatarea acestei perioade a istoriei trebuie să facă parte din planul nostru. Au fost foarte mulţi turişti care s-au arătat interesaţi să viziteze locuri care au avut legătură cu viaţa lui Ceauşescu. În prezent se face o analiză şi urmează să stabilim clar cum vom pune la punct acest proiect", a declarat purtătorul de cuvânt al MDRT. În luna iulie, ministrul de externe Teodor Baconschi a venit cu propunerea de înfiinţa un muzeu naţional al comunismului. Instituţia, care promite să rivalizeze cu marile muzee din Europa care au ca temă comunismul, ar urma să fie deschisă la Hala Filaret din Capitală şi va avea şi un institut de cercetare şi documentare. CITIŢI ŞI:

• Amantul principal al Elenei Ceauşescu era spion american| VIDEO
• EXCLUSIV EVZ. Ce a spus Elena Ceauşescu despre Ion Iliescu
• Generalul Locotenent (r) Nicolae Stan: "Elena mai trăia cu trei înalţi activişti. Doi sunt în viaţă"

<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/vOLIYfNdR-s" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>