Povestea mâinii bionice de la Iaşi | VIDEO

Povestea mâinii bionice de la Iaşi | VIDEO

Lucrarea de licenţă a unui student ieşean a fost o mână bionică, un proiect îndrăzneţ pentru un astfel de examen. După ce am vizionat un filmuleţ demonstrativ, am aflat cum funcţionează mâna artificială chiar de la autorul lucrării, Adrian Ursu.

Un absolvent al Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei de la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi a realizat, drept proiect de licenţă, o mână bionică. Într-un scurt interviu acordat evz.ro, Adrian Ursu (23 de ani) a explicat cum funcţionează această mână care cântăreşte aproximativ un kilogram şi la ce ar putea fi folosită. Despre acest proiect, spune că “nu a fost dificil”, dar a cerut multă muncă şi studiu. Acum, lucrează la un alt proiect preţios: recunoaşterea feţelor. Din fotografii, de pildă. evz.ro: Din ce e compusă mâna bionică realizată de tine? Adrian Ursu: Am folosit plexiglas, e un material uşor şi nu este casant. La încheieturi sunt nişte servomotoare. Informaţia vine de la un microcontroler. Avem şi un soft, şi, desigur, există o interfaţă grafică pentru a efectua comenzi de la calculator. Cum funcţionează această mână bionică? Cum aţi făcut-o să imite mişcări umane? Aici există o mănuşă, care a fost cumpărată. Se numeşte P5 Data Glove. Pun mănuşa pe mâna mea, un calculator procesează informaţiile de la aceasta, iar comenzile trimise la mâna bionică fac ca aceasta să imite mişcările mele. Odată imitată, o mişcare poate fi stocată în memorie, iar mâna bionică o va face, la comandă, pe viitor. Venim după o perioadă ciudată pentru educaţia românească, cu 50% de picaţi la BAC şi rezultate groaznice la titularizare. Iar tu vii cu o mână bionică... Nu este un proiect atât de greu, dar este foarte mult de studiat, de lucrat la el. S-a lucrat destul de mult. Trei luni, cam aşa, timp în care am primit foarte mult ajutor din partea domnului profesor Dan Dobrea. Şi am putut folosi aparatura de la facultate, nu mi-aş fi putut permite, financiar vorbind, să fac asta acasă. Repet, nu mi s-a părut foarte dificil. Valoarea unor astfel de proiecte e dată de utilitatea lor, la asta trebuie să te gândeşti. Chiar, la ce am putea folosi această mână? Eu am făcut un prototip, el poate fi adaptat pentru diverse acţiuni. Cu multe îmbunăţăţiri, ar putea fi folosită în medicină – ar putea face operaţii cu mare precizie -, în industrie, pe şantiere, pentru locuri greu accesibile, în misiuni spaţiale etc. Memorezi mişcări iar mâna le va executa în seria aleasă de tine, nefiind nevoie de intervenţia directă a omului. Am un prieten care lucrează în armată, îmi spunea că ar fi excelentă la dezamorsat bombe. Ce proiecte de acest fel ai mai avut? Împreună cu un prieten, am lucrat la un sistem de gestionare de personal, de urmărire a persoanelor, a angajaţilor, prin telefon. Acum am vrea să lucrăm la o aplicaţie pentru recunoaşterea feţelor pe dispozitive mobile. Poţi explica puţin cum va funcţiona această aplicaţie, cea cu recunoaşterea feţelor? Faci o poză cuiva, o trimiţi la o bază de date şi îţi răspunde cine e cel fotografiat. Asta ar trebui să poată face aplicaţia. Succes! Ieri ai prezentat licenţa, ai luat 10. Ce te gândeşti să faci în continuare? Nu ştiu încă. Trebuie să mă hotărăsc dacă voi merge la Cluj sau voi rămâne la Iaşi. Aş vrea să rămân, pentru a putea folosi în continuarea laboratorul de la facultate şi de a rămâne aproape de domnul profesor. Ceea ce îmi doresc cu adevărat e ca proiectele să devină utile, să îşi găsească aplicare, asta urmăresc acum. VIDEO. Mâna bionică imită perfect mişcările mâinii <embed src="http://www.4shared.com/embed/707277900/18cd8d7a" width="470" height="320" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always"></embed>

Ne puteți urmări și pe Google News