Într-o primă analiză politică, după lepădarea de "cămaşa strâmtă de consilier prezidenţial", Sebastian Lăzăroiu spune că democrat-liberalii, la Convenţia din 14 mai, se află în faţa a şase alegeri dificile.
"Câştigătorul ia totul" sau "Negocierea poziţiilor" este prima alegere în faţa căreia sunt puşi democrat-liberalii, la Convenţia din 14 mai, susţine Sebastian Lăzăroiu, în analiza publicată pe contributors.ro.
Fostul consilier prezidenţial susţine că tabăra care va fi învinsă sâmbătă poate încerca o revanşă după alegerile din 2012. Din acest motiv există riscul ca PDL să nu se prezinte unit la alegerile din 2012, şi tabăra învinsă să tragă în altă direcţie la parlamentare. A doua dilemă identificată: "Alegeri pentru noi" sau "alegeri pentru ei" "De la început s-a pus problema dacă nu cumva alegerile din PDL trebuie să aibă şi o dimensiune externă. Adică, să creeze acea emulaţie interioară a luptei electorale care să impresioneze spectatorii, potenţiali votanţi ai partidului. Altfel spus, pe lângă ambiţiile de a lua o funcţie sau alta, care ţin de configurarea internă a puterii, nu ar fi bine ca partidul să transmită mesaje către exterior despre schimbările care se produc? Până acum candidaţii s-au dovedit destul de ermetici. Opţiunea a fost pentru transmiterea mesajelor către membri şi militanţi. Nu sunt semne că cele două tabere ar fi interesate să arate care este mecanismul şi criteriile prin care unii sau alţii acced în funcţii. Imprevizibilul, drama, incertitudinea par a fi minimizate cu toate puterile. Şi aşa cum ştim, spectatorul ia telecomanda şi schimbă pe alt post. Principiul "rufele se spală în familie" poate fi sănătos în vremuri normale. Când însă partidul are nevoie de orice tip de combustie pentru a atrage atenţia măcar asupra sa, alegerile în cabina de sticlă ar fi fost mai utile" spune Lăzăroiu. A treia alegere: emoţie sau raţiune? "E clar că alegerile colective, ca şi cele individuale, se bazează pe emoţie şi raţiune. O alegere corectă este una care presupune o combinaţie fericită între cele două. În acest moment, însă, emoţia şi raţiunea se distribuie inegal şi divergent între cei doi candidaţi. Emoţia e de partea lui Blaga, raţiunea de partea lui Boc. Boc este cea mai bună alegere raţională. A fost premierul care a luat măsuri nepopulare pentru ca în 2011 si 2012 să fie mai bine. Dacă nu este ales, partidul se va dezice de mesajul de până acum. Blaga este cea mai bună alegere emotională. Iubit de partid, pentru că în calitatea sa de secretar general a avut ocazia să fie în contact cu organizaţiile şi să vindece rănile, el reprezintă speranţa într-o perioadă în care activul partidului e dominat de deznădejde. Oricare ar fi ales va avea o problemă. Nu e bună nici prea multă raţiune, nici prea multă emoţie. Deciziile raţionale au nevoie de suport afectiv, de credinţă oarbă. Deciziile emoţionale au nevoie de un concept strategic", spune Lăzăroiu. A patra dilemă: "Tehnocraţie" sau "politică" La punctul patru al analizei lui Sebastian Lăzăroiu se arată că PDL va avea de ales între un premier politic şi unul tehnocrat. Pe de o parte guvernul are nevoie de o relansare a credibilittăţii, pe de altă parte cu un premier tehnocrat banii s-ar putea scurge mai greu la clientela politică şi implict la partid pentru costurile de campanie. "Boc e erou, dar poate fi erou până la capăt? Căci erodarea sa ca premier a fost inevitabilă. (...). Guvernul însă poate fi repede relansat prin înlocuirea premierului cu o figură luminoasă de tehnocrat şi o remaniere. Clientela politică a partidului intră însă în trepidaţii. Tehnocraţii sunt zgârciţi şi înguşti la minte. Ei nu văd decât interesul guvernării. Ei nu înţeleg interesele politice din jurul guvernului. Partidul însuşi ar vrea să deschidă robinetele ceva mai mult decât ar face-o un tehnocrat. Vine anul electoral, ieşim încet-încet din austeritate, dar cât de repede ridicăm capacul de pe oală?", se întreabă Lăzăroiu. A cincea dilemă: "voturi dinăuntru" sau "voturi din exterior" Fostul consilier prezidenţial spune că democrat-liberalii trebuie să opteze pentru a pune în fruntea partidului două tipuri de persoane. Fie lideri capabili să adune voturile structurilor interne de partid, precum Sorin Frunzăverde sau Ioan Oltean, dar care nu ar putea atrage votul electoratului din afara PDL, fie lideri precum "Funeriu, Turcan, Macovei, Baconschi care au capacitatea să inspire segmente active şi vocale ale societăţii, dar pe care filialele îi privesc ca pe nişte corpuri străine". A şasea: "Mai multă organizare?" sau "mai multe idei?" În fine, a şasea dilemă este acea a opţiunii pentru "mai multă organizare" sau "pentru mai multe idei". "Pentru a putea câştiga în faţa PSD ultimele scrutinuri PDL s-a construit ca o maşinărie electorală. Şi a reuşit. Dar ce fel de bătălie se va da în 2012? Va fi o bătălie în care vor intra iarăşi obişnuitele maşini de luptă ale partidului? Sau va fi o bătălie care să inspire electoratul cu o nouă perspectivă asupra anilor ce vin?", spune Lăzăroiu.
Recomandările noastre
