EXCLUSIV. Fotbalistul pe care selecţionerul Răzvan Lucescu îl folosea titular la echipa naţională a României vorbeşte în premieră despre perioada de coşmar petrecută în Ghencea.

Şomer de lux după divorţul de Steaua, internaţionalul Iulian Apostol este aproape de o revenire la Unirea Urziceni, echipă în tricoul căreia a ieşit campion al României şi a jucat în Liga Campionilor.

Se spune despre Apostol (30 de ani) că este un om dificil. Poreclit "Mucles", după celebra replică dată ziariştilor, Apostol este cel cu care Răzvan Lucescu începea echipa naţională. Apostol e omul care în cantonamentul dinaintea meciului cu Franţa, din preliminariile pentru Euro 2012, a citit trei cărţi! Iulian Apostol e scump la vorbă, dar ai ce discuta cu el. Urăşte publicitatea, admiră campionatul german de fotbal, e membru cotizant la FC Barcelona şi visează ca într-o bună zi să se transfere la o echipă în străinătate. Apostol a vorbit pentru Evz despre realizările, dar, mai ales, despre eşecurile sale în 2010. De la 2011, Apostol aşteaptă linişte şi venirea pe lume a celui de-al doilea copil, o fetiţă!

EVZ: Iulian, care e viaţa ta? Iulian Apostol: Până în vară voi merge la Unirea Urziceni, să joc. Altă soluţie nu există, pentru că în acest sezon am evoluat deja la două echipe, Unirea şi Steaua. Oricum, singurele discuţii serioase le-am avut cu Mihai Stoichiţă şi cu Dan Petrescu, dar până la vară nu se punea problema să joc în altă parte. Doar dacă plecam din Europa! Am vorbit cu cei de la Urziceni. Felix Grigore (n.r. - directorul sportiv al Unirii) mi-a propus să revin acolo şi am acceptat. Asta înseamnă că am fost apreciat pentru ceea ce am făcut la Unirea.

Cum a fost 2010 pentru tine? Un an în care singura bucurie a reprezentat-o naşterea băieţelului meu, David. În rest... Pe plan profesional nu am avut nicio satisfacţie majoră. Nici măcar locul doi cu Unirea în campionat n-a reprezentat o performanţă. Veneam, totuşi, după un titlu câştigat. A fost anul în care am suferit prima intervenţie chirurgicală, Unirea a ajuns în situaţia în care a ajuns şi nu s-a mai putut continua cu nucleul acela care a adus titlul.

Cum a fost la Steaua? Am stat două luni. Nu e foarte mult. A fost o nereuşită.

Puteai refuza? Da, dar am vrut să le întorc serviciul celor de la Unirea, care în 2007 mi-au întins o mână luându-mă de la Farul. Au fost câteva discuţii şi, într-un final, am acceptat să merg la Steaua. Nu plănuiam să vin în Ghencea. Nu a fost dorinţa mea sută la sută să ajung, în acel moment, la Steaua. Doream să merg în străinătate.

Gigi Becali? Gigi Becali! Ăsta e stilul lui. Nu trebuie să mai mire. Sunt un om care vede lucrurile destul de bine, de matur. Citesc destul de repede oamenii, aşa că îmi fac imediat o părere despre cel din faţa mea. Gigi Becali e schimbător. Nu eşti sigur pe ce vorbeşte. Azi te laudă, mâine te desfiinţează. Nu ştii care e Gigi!

Ai plecat din cauza lui? Nu. Am plecat din pricina unor suporteri. Din cauza acelora care vin la stadion cu un singur scop: să înjure şi să conteste. Nici nu contează pe cine. Te aşteptai la o susţinere din partea antrenorului, a coechipierilor? Nu mă aşteptam la vreun sprijin din partea cuiva. Şi nici nu aveam nevoie.

Gigi Becali te-a atacat la un moment dat. Te-ai simţit lezat? O singură chestie m-a deranjat la Gigi Becali. Asta a fost atunci când, după meciul cu Dinamo, a zis ceva de mine şi de Borcea. Eu îl cunosc pe Cristi Borcea, îl respect. Am învăţat să respect oamenii şi niciodată nu voi face ceva de care să-mi fie ruşine. Nici pentru toţi banii din lume. Pe mine nu o să mă arate nimeni vreodată cu degetul. Cei care fac lucruri necurate se ştiu. Te mai gândeşti la echipa naţională? Dacă voi juca, iar selecţionerul va apela la mine, voi răspunde bucuros unei eventuale convocări. Suntem într-o perioadă în care naţionala are nevoie de încredere şi sprijin. Încrederea vine din rezultatele pozitive. Ai nevoie în acelaşi timp de unitate şi de valoare. Sunt cazuri însă când degeaba ai unitate, dacă nu ai valoare.

Mai avem şanse la calificare cu naţionala? Sperăm. Oricum, noi, românii, vorbim prea mult. Trecem prea uşor peste eşecuri, nu ne consumăm cât trebuie şi nici nu tragem învăţămintele necesare. O dăm pe "Asta e", "Atât putem"! Nu suntem exigenţi cu noi înşine. Sunt jucători care abia au apărut în fotbal şi sunt consideraţi urmaşii nu ştiu cui. Toată lumea vorbeşte despre viitor. Eu sunt de părere că prezentul contează enorm. Pentru că, dacă nu ai un prezent sănătos, atunci sigur vei avea un viitor sumbru. În fotbal, competiţiile internaţionale îţi arată adevărata valoare, iar noi mergem din ce în ce mai rău. Nu vedeţi unde suntem? Pe ce loc suntem în lume? Îţi e şi ruşine. Sunt jucători care nu mai vin la echipa naţională cu aceeaşi plăcere. Nu muncesc aşa cum o fac la cluburi. Vin doar pentru imagine. Nu se expun, nu suferă pentru naţională!

De ce eviţi presa? Nu mi-a plăcut niciodată microfonul. Nici să apar după vreo reuşită. Iubesc discreţia. Cu cât vorbeşti mai puţin, cu atât e mai bine. Mai bine te concentrezi pe ceea ce trebuie să faci cu adevărat. Citesc, printre altele, "El Mundo Deportivo", ziar catalan, dar credeţi-mă, n-am văzut ca Xavi sau Iniesta ori alt jucător mare al Barcelonei să vorbească toată ziua cu presa. La noi, sunt jucători pe care nu îi interesează decât publicitatea. Cu orice preţ! Nici nu mai contează că e negativă, de cele mai multe ori!

"De doi ani sunt membru cotizant la FC Barcelona. Am carnet de «socios». Am fost pe «Camp Nou», le-am învăţat istoria, le-am înţeles filosofia.", IULIAN APOSTOL, fotbalist