CAZUL BOLDEA. Planul de atac al DIICOT. Cum vor autorităţile române să-l aducă pe deputat din Kenya

EVZ vă prezintă paşii pe care îi intreprind anchetatorii în cazurile urmăriţilor internaţional. Cu conturile blocate şi Interpolul pe urme, deputatul-urmărit, Mihail Boldea, poate fi arestat într-un timp foarte scurt. Procesul de extrădare depinde, însă, de bunăvoinţa autorităţilor de la Nairobi. Boldea are de ales: închisoare în Africa sau în România.

Fuga din ţară a lui Mihail Boldea, primul deputat român dat în urmărire internaţională, a generat multe semne de întrebare cu privire la modul în care a reuşit să scape. Scuza oficialilor români este că acesta avea imunitate diplomatică în momentul în care a trecut graniţa, pe la Giurgiu,  şi, oricum, putea părăsi ţara. Oficiali din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) dar şi procurori, deopotrivă, au precizat pentru EVZ care sunt posibilităţile de repatriere a fugarului, în condiţiile în care acesta s-ar afla în Kenya, ţară cu care România nu are semnat un tratat bilateral de extrădare. Urmărit la conturi şi la telefoane Procedura în cazul unui urmărit internaţional permite anchetatorilor, în acest caz procurorii DIICOT, să autorizeze înregistrarea convorbirilor telefonice, verificarea tranzacţiilor bancare, chiar şi extargeri de pe carduri, ori a deplasărilor cu avionul, acolo unde apare numele lui Boldea. De altfel, DIICOT a dispus blocarea conturilor în care Boldea virase 185.000 de euro, pe numele unor apropiaţi. O măsură menită să evite eventualul transfer a acestor bani în alt cont de unde ar putea fi însuşiţi de deputat. Oficialii români susţin că România se va preleva de practica dintre ţările membre Interpol, din care România şi Kenya fac parte, pentru a pune mâna pe Mihail Boldea. Impedimentul Nairobi Primul pas în demararea procedurii de extrădare îl pot face procurorii, având date certe că Mihail Boldea se află în Kenya. Conform procedurii, susţin oamenii legii consultaţi de EVZ, procurorii solicită Ministerului Afacerilor Externe (MAE) care, prin reprezentanţele diplomatice din Kenya, pot face demersuri pentru repatrierea lui Boldea. Numai că, impedimentul primordial în acest caz, este acela că ţara noastră nu are un acord semnat cu guvernul de la Nairobi, capital statului African. “De cele mai multe ori, cei fugiţi în astfel de ţări sunt greu de adus în ţară”, a explicat un oficial MAI. Exemplele Popa şi Hayssam Cel mai recent exemplu de acest gen: Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, omul de încredere al lui Sorin Ovidiu Vântu, fugit din ţară în anul 2000. Acesta a ajuns în faţa judecătorilor români abia după 11 ani, la scurt timp după ce preşedintele Indoneziei, ţară în care se refugiase, a semnat decretul de extrădare. Procedura a durat circa doi ani, de la data prinderii sale şi până în momentul în care a părăsit Jakarta. La rândul lui, Omar Hayssam româno-sirianul acuzat de terorism a necesitat îndelungi negocieri diplomatice, chiar şi o vizită a şefului statului, Traian Băsescu în Siria. Cu toate acestea, Parlamentul României nu a fost de acord cu ratificarea unui accord între cele două state iar Hayssam a rămas în ţara sa. Demersurile diferă de la ţară la ţară Demersurile de extrădare a unui urmărit internaţional depind de la ţară, la ţară. “Dacă ar fi fost în Europa, de exemplu, lucrurile ar fi fost mai simple. Avem cam aceeaşi legislaţie şi se aplică proceduri asemănătoare. În ţări de pe alte continente, însă, legislaţia diferă şi, chiar dacă e prins un urmărit, acolo se acţionează în conformitate cu legile  şi procedurile lor”, a explicat oficialul MAI."În cazul Popa, de exemplu, au fost în Indonezia şi procurori şi poliţişti români pentru a-l audia până să se decidă extrădarea", a explicat un ofiţer. În statele europene sau în cele cu care România are acorduri de extrădare, procedurile legale de extrădare durează de la o săptămână până la aproximativ două luni. Pe urmele banilor Procurorii au la dispoziţie instrumentele de a urmări conturile bancare şi interceptările telefonice ale lui Boldea. Aşa cum reiese din articolul 493 din Codul de Procedură Penală, punerea sub supraveghere a acestei “filiere” ţine de magistratul care instrumentează cazul.  În general, Codul de procedură penală prevede ca, pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanelor date în urmărire, procurorul care supraveghează activitatea poliţiştilor care efectuează urmărirea poate dispune punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile. Măsura poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a supravegherii conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora, cu privire la aceeaşi persoană, pentru prinderea unei persoane urmărite nu poate depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză. Procurorul dispune încetarea imediată a activităţii de supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora, dacă nu mai există motivele care au justificat-o. Cum se face supravegherea telefonică În Codul de Procedură Penală se arată că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare în procedura urmăririi se dispun, la propunerea procurorului. Acesta supraveghează activitatea poliţiştilor care efectuează urmărirea persoanei date în urmărire, dacă instanţa apreciază că identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanelor date în urmărire nu pot fi făcute prin alte mijloace ori ar fi mult întârziate. Acelaşi principiu se aplică şi în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizării sau urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere. Autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile de către preşedintele instanţei competente, iar în lipsa acestuia, de către judecătorul desemnat de acesta şi poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare. fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană, pentru prinderea unui urmărit nu poate depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză. Procedura în caz de urgenţă În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire a persoanei date în urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore. În termen de 48 de ore de la expirarea termenului, procurorul prezintă ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului, în vederea confirmării. Judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmată, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării.  Dacă judecătorul nu confirmă ordonanţa procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie judecătorului. Litera legii Articolul  493  din Codul de Procedură penală prevede, clar, activităţi ce pot fi efectuate în procedura urmăririi unei persoane suspectate de comiterea unei infracţiuni. Acesta arată: În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărire pot fi efectuate, în condiţiile prevăzute de lege, următoarele activităţi: a) interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, precum şi alte înregistrări; b) reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor; c) percheziţia; d) ridicarea de obiecte şi înscrisuri; e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora. Activităţile prevăzute în alin. 1 lit. a)-c) pot fi efectuate numai cu autorizarea: a) instanţei de executare, în cazurile prevăzute în art. 4931 alin. 2 lit. a) şi b); b) unui judecător al instanţei competente potrivit legii speciale, în cazul prevăzut în art. 4931 alin. 2 lit. c). Citiţi şi:

• Traian Băsescu: Ştim unde este deputatul Boldea - în Kenya. Boldea: „Nu trebuie să mă caute ei, vin eu!”
• MIHAIL BOLDEA, urmărit prin INTERPOL. Kenya nu are acord de extrădare cu România
• Mihail Boldea îşi rezolva actele la un alt parlamentar: Bogdan Ciucă
• Faptele penalului Boldea. A asistat ca avocat două persoane inventate!
• Boldea, în Parlament: 25% din inițiativele sale legislative privesc corupția și DIICOT