Asociaţiile militante ale revoluţionarilor cu certificat au jucat un rol esenţial la protestele din ianuarie şi o vor face din nou imediat ce dă firul ierbii, fiţi siguri.
Arestarea săptămâna trecută a secretarului de stat George Costin, aflat în frun tea acestei piramide, a pus însă o rază de lumină pe acest colţ obscur al administraţiei româneşti, unică în felul ei, concepută şi susţinută moral de Ion Iliescu, doar noi între ţările foste comuniste mai având un asemenea sistem paramilitar de organizare pentru supt bani de la buget. Până în 2006 existau 2.059 de "urmaşi eroi de martiri" şi 2.397 de "răniţi în revoluţie". Însă în acel moment, la 16 ani de la evenimente, ca şi când statutul de rănit nu fusese abuzat deja destul de personaje notorii pentru faptul că şi-au prins unghia în clanţa uşii când dădeau să iasă la luptă, s-a adoptat brusc o lege ce extindea statutul şi pentru cei "remarcaţi prin fapte deosebite". Rana ca rana, dar "faptele deosebite" sunt o noţiune alunecoasă dată în gestiune unor personaje patibulare precum dl. Costin, pe care l-aţi văzut la televizor. Ca atare, numărul revoluţionarilor s-a mărit brusc de cinci ori (!) după 2006, ajungând la impresionanta cifră de 21.000. Cu alte cuvinte, deşi poate n-aţi remarcat, în decembrie 1989 am avut în stradă mai bine de o divizie cu efectiv complet, constând în civili bine organizaţi şi care au făcut "fapte deosebite" contra lui Ceauşescu. Asta nu include pe celelalte mii de persoane care om mai fi stat şi noi la diverse baricade, dar nu ne-a dat prin cap să cerem dovadă cu ştampilă pentru asta. De la 4.400 la 21.000 de luptători, spor natural după 2006, e ceva… Indemnizaţia lunară neimpozabilă (deci netă) a acestor luptători se acordă în felul următor: se ia ca bază venitul mediu lunar brut, de exemplu 2.117 RON în 2012; se înmulţeşte cu 1,1 pentru cei care n-au suferit fizic; apoi cu coeficienţi între 1,25 şi 1,75 pentru diversele grade de invaliditate; şi cu 2 pentru mutilaţi. Deci grosul acestei eroice armate, bine-mersi fizic, saltă de la stat 2.328 Ron pe lună, bani în mână. Pentru comparaţie, invalizii de război şi urmaşii lor, martirizaţi ani de zile prin stepele ruseşti, nu 4-5 zile în centrul Bucureştiului – sau al Constanţei, oraş-martir din categoria Ceauşescu ilegalist, care se pitea săracul, deşi nu-l căuta nimeni – au indemnizaţii de până în 200 RON pe lună. În plus, legea din 2006 a eliminat restricţia ca revoluţionarii cu venituri peste mediu să nu se califice, scoţând din calcul pensiile speciale sau veniturile din afaceri; acum, toate astea se pot cumula. Peste toate, nici nu putem măcar socoti valoarea celor aproximativ 20 de categorii de beneficii în natură primite de-a lungul anilor de cei iuţi de mână: case şi terenuri moca, diverse alte gratuităţi, scutiri de taxe şi impozite etc. Teama de guralivele falange de revoluţionari a făcut, cum spuneam, ca partidele la putere să perpetueze acest sistem absurd, creat în primii ani ai regimului Iliescu pentru cooptarea şi cumpărarea cu avantaje materiale a unor grupuri energice şi orgolioase care, dată fiind incertitudinea şi slaba legitimitate a regimului din primii săi ani, puteau constitui nuclee de opoziţie radicală. Dar în anul de graţie 2012 e cazul să terminăm cu aceste aberaţii. Secretariatul de stat pentru revoluţionari trebuie să dispară mâine: în ţările UE aceasta e o funcţie importantă de concepţie şi coordonare strategică, nu o arhivă de dat diplome pe şpagă. Farsa "verificării certificatelor de luptător" trebuie să înceteze şi ea, fiind inutilă: cine le-a luat, n-are decât să le pună în ramă, dar ele nu vor mai aduce nici un beneficiu material. Gata cu indemnizaţiile pentru fapte deosebite. Cei 4.400 de urmaşi de eroi martiri şi răniţi care rămân, după o verificare atentă a veridicităţii situaţiei lor şi a gradului de invaliditate, trebuie trecuţi în plată în sistemele corespunzătoare de stat, care există şi funcţionează.
Recomandările noastre
