Cum m-am angajat şi prima ştire. "Bulina roşie": o fabrică de ziarişti. O experienţă de 30 de kilograme în 19 ani.
Azi s-au împlinit 19 ani de când m-am angajat la "Evenimentul zilei". Prima zi de muncă a fost, de fapt, o noapte. Pe 13 februarie ’93, fusese un concurs pe câteva posturi de reporter pentru ediţia de prânz, ce urma să apară la sfârşitul lunii. Aflasem de el după ce se terminase. Pe 25 februarie, Adrian Halpert, coleg de grupă cu mine la facultate şi angajat deja la EVZ, m-a prezentat lui Roşca-Stănescu. "Naşul" mi-a zis să vin seara, să mă introducă la Bogdan Ionescu, unul din cei doi adjuncţi de pe tura pe noapte. A uitat şi m-am dus singur. "OK", mi-a zis ăla: "Ce ştii să faci?". "Orice!", am marşat. Mă îmbrăcasem la costum şi cravată. "Bine! Te duci pe «monden»!". Câteva zile s-a lucrat în "orb". În seara de dinaintea lansării "Bulinei albastre", trei reporteri, plus un fotoreporter ne-am înghesuit într-o Dacie şi ne-am proptit în cel mai apropiat nightclub, Pod Băneasa. Acolo am dat de comicul Alexandru Lulescu şi am încropit o ştire pe care am semnat-o tustrei. Când am ajuns acasă, am adormit cu ziarul pe pernă. Debutasem! AŞA A FOST! O uzină de articole. Un haos productiv. Tiparniţa pe plumb O hală mică, un coridor ticsit de mese şi câteva camere, la etajul doi din Casa Scân teii. Fumul de ţigară îl tăiai cu mâna. Telefoanele şi staţiile de emisie-recepţie zbârnâiau, şefii ţipau şi maşinile de scris îţi tocau nervii. În hală ne înghesuiam 40-50 de inşi. Pe hol la fel. Se predau şi manuscrise, la "dactilo". Textele erau de maxim 18 rânduri, la "un rând jumate", cu titlu, supratitlu şi subtitlu. Anchetele de anduranţă erau pentru temuta "pagină trei". Când Cristoiu ieşea din birou, cu ţigara în gură, toţi amuţeau. La un text intrat, trei la coş! Erau trei şedinţe pe zi. După ce se primea "BT"-ul de la responsabilul de număr, textul pleca la tehnoredactare, la linotip şi ajungea în "paginaţie", unde era aşezat în pagina ce era "trasă" pe aşa-numita "perie". Fotografiile ajungeau pe "zincuri", după ce erau retuşate cu pensula. Urma corectura, "capul-limpede" şi aprobarea lui "Jack". Apoi ajungea la calandru şi la rotativă. La fiecare 12 ore ieşea un ziar! Başca ediţia a doua din fiecare nu măr. Pentru fiecare ştire intrată , alte trei ajungeau la coşul de gunoi. CARIERĂ Boema "Bulinei roşii" de acum 19 ani. Rostul fonfleurilor La capătul altui coridor din maţele Casei Presei Libere era un bufet. Pe barman, un mucalit îl poreclise, nu se ştie de ce, Pericle. După ce a stat agăţat o oră într-un cuier a realizat că, înainte de salariu, e ne cesară plata "pe caiet". Adică pe datorie. Acolo s-a consumat boema "Bulinei" acelor vremuri: Radu Baraba Popa, Alecu Racoviceanu, Horia Tabacu, Christian Levant, Paul Apostol, Călin "Macarie" Darie, Dan Papij, Gabriel Boholţ, Cătălin Luţu, Florin Manole, Gabriel Grigore, Val Bălănică, Gabriel Rusu, Sorin Ovidiu Bălan şi mulţi alţii. Şi io! Fonfleurile aveau rostul lor. Atrăgeau cititori pentru materialele "grele". Nu exista un site pe net, pe atunci, în care să introduci o anchetă serioasă între ştiri cu stripteuze sau găina cu pui vii. Media de vârstă era de maxim 25 de ani. În hala aceea se îngrămădeau nişte puşti care vroiau să facă carieră. Pe mulţi dintre ei îi vedeţi, azi, la televizor. Azi, între mine şi Ion Cristoiu e o diferenţă de 30 de kile. El le-a dat jos, iar io le-am pus! Diseară, cred că îmi pun iar "Evenimentul zilei" pe pernă. STIMULENTE Primele şi sancţiunile Aveam salariu fix şi o plată “în acord". Cu cât publicai mai mult, cu atât luai un salariu mai mare. Cristoiu dădea prime şi sancţiuni. Sume nesemnificative, dar stimulative. Dacă se greşea, ne mai dădea şi afară. Revenea asupra deciziei după câteva ore sau zile. Pe mine m-a concediat, atunci, de cinci ori. Dacă aveai nevoie de fonduri pentru cumpărarea de informaţii sau dosare “beton", nu era nicio problemă. Celelalte ziare aproape că nu contau. "Evenimentul zilei concura cu el însuşi!".
VARA ANULUI 1994. Autorul cu Mihai Tatulici în discoteca Vox Maris
VARA ANULUI 1994. Autorul cu Ilie Năstase pe terasa restaurantului „La Premiera”
1994. Cu prezidențiabilul, pe atunci, Emil Constantinescu
LA VÂNĂTOARE DE VIP-URI. Teodor Meleșcanu cu o zi înainte de plecarea lui Geoană ca ambasador în SUA
Recomandările noastre
