În ultima ședință dinainte de Paști, liberalii și pesediștii dintr- un Consiliu Județean, nu contează care, și-au urat, creștinește, unii altora, să-i ia DNA-ul.
Dovadă că procurorii nu numai că au tulburat liniștea de Paști prin tot felul de baronate, dar uite că ne-au rescris și urările și au provocat adevărate revoluții în mentalul colectiv.
Adevăru-i că, în momentul ăsta, e bine să fii atent ce urezi și cui în politica românească. Nicio formulare nu mai este inocentă. Banalul „La mulți ani” poate naște în mintea unui ascultător prea stresat întrebarea „cu executare sau cu suspendare?” „Casă de piatră”?! Ferit-a sfântul, poate la dușmani! „Sănătate?”, da, dar nu prea multă, că bate la ochi și după aia nu mai poți cere spitalizarea când te invită procurorii la ei în vizită. „La mai mare”, poate declanșa tot felul de temeri: ce să fie mai mare - șpaga cu care ești prins? sentința? ăsta care îți urează îți vrea binele sau te sapă?
Nici blestemele nu mai sunt cum le știam. De ce să-i urezi cuiva să-l ia dracul dacă poți să-i urezi să-l ia mascații, mai ales că și ăia se îmbracă tot în negru și te duc la loc cu întuneric, unde e plânsoarea și scâșnetul dinților, mai ceva ca-n Biblie. Nepoțeii de baroni or să ajungă, fără să aibă nicio vină, să creadă că bau-bau e procuror și omul negru – judecător și or să aibă frisoane când Prâslea va băga în sac merele de aur, temându-se că eroul se va pomeni cu ditamai flagrantul, care să lase basmul neterminat.
Nici zicalele nu mai sunt ce erau, de când practica a demonstrat că de fapt cine sapă groapa altuia scapă de închisoare, că așa s-au scos destui, apucându- se să-și denunțe complicii ca să se salveze ei. Interceptările au dat noi conotații zicalei „fiecare pasăre pe limba ei piere”, după cum învață în aceste zile Adrian Duicu, care s-a lăudat la telefon cu discuțiile din biroul lui Ponta. Căci lauda de sine nu mirose-a bine, mai ales când sunt și procurorii pe fir. „Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă” este probabil spiritul în care a fost modificat Codul penal, de s-a ajuns la pedepse mai ușoare. Sau poate este rugăciunea cel mai des rostită în arestul preventiv, nu m-am lămurit încă. Oricum, „strânge bani albi pentru zile negre” și-a pierdut orice sens de când cu confiscarea extinsă.
Sunt și zicale care au supraviețuit. Leneșul mai mult aleargă: de acasă în arestul preventiv, din arest la DNA, de, fraților, dacă munca nu v-a plăcut! „Scapi de dracul și dai de tat-su” e încă actuală, după cum au constatat toți cei care au contestat sentința inițială și s-au trezit cu una mai mare. Și-așa ajung să afle că, între- adevăr, cine s-a fript cu supa suflă și în iaurt, că mâncarea de la închisoare e așa, mai de regim. Și au ocazia să mediteze, în liniște, asupra faptului că munca este brățară de aur, în timp ce șpaga e brățară dublă de oțel inoxidabil.
Recomandările noastre
