Imaginile cu Tăriceanu cel care se alătura, anul trecut, corului de nemulţumiţi din PNL, cei care au format apoi IRL (fiind alături de aceştia doar pentru o seară) sau cele în care, după şedinţa liberalilor când deciseseră ieşirea de la guvernare, căuta avid cu privirea jurnaliştii pentru a pune în scenă actul 1 al trădării, apoi urcând singur treptele de la Palatul Victoria, precum şi cea în care s-a înşurubat în fotoliul de preşedinte al Senatului, în toate acestea omul Tăriceanu se arată pe sine în toată splendoarea slăbiciunii sale umane şi a lipsei de coerenţă politică.
Disperarea după funcţie, după prim-planuri şi întrebările jurnaliştilor, după atenţia care i-a lipsit şi după care a jinduit l-au făcut pe fostul premier să caute shortcut-ul prin care să ajungă din nou sub luminile rampei. Efectul pervers al mişcării sale ţine mai degrabă nu de ceea ce a făcut el, ci de felul în care cei ca el sunt în cele din urmă trataţi de ceilalţi. Lovitura de imagine pe care acesta a realizat-o cu ajutorul lui Dottore are mici fisuri. Trădătorul Tăriceanu e încă un subiect "nou", exotic, e căutat de televiziunile prietene lui Dottore pentru a zgândări subiectul ruperii USL, liberalii fiind arătaţi acuzator cu degetul. Vorba lui Crin, e "dus, pus, adus" pentru a băgă în capul electoratului suferind după marea uniune cum că, prin Tăriceanu ex-liberalul-motociclist, e posibil ca marele vis să fie refăcut. Cocoţarea lui în vârful Senatului e ca un cadou pus în vitrină al cărui mesaj ar fi o invitaţie făcută liberalilor dornici de trădare. Perversitatea acestei promisiunii fluturată de pesedişti e imorală, dar caracteristică acestora a căror ideologie e cea a distrugerii competitorilor, a ocupării totale a scenei politice. Dacă liberalii confuzi vor da iama pe lângă Tăriceanu e greu de spus deoarece din noua sa poziţie promisiunile pe care le poate face sunt pur abstracte. Ceea ce ar mai putea da Dottore este deja dat celor cu care a format noua coaliţie. Ca preşedinte al Senatului, ex-liberalul-motociclist nu poate da posturi, sinecuri sau favoruri. Deocamdată trădătorul va fi folosit atâta timp cât există posibilitatea de a rupe PNL. Posibil ca termenul de expirare a acestei aşteptări să fie până după alegerile europarlamentare. Mult mai fin se observă altceva. Dacă urmăreşti imaginile cu acesta în noua sa ipostază de preşedinte al Senatului observi zâmbetul subţire ale celor cu care intră în contact, al celor care îl urmăresc cu privirea. De când este în noua ipostază caută tovărăşia, ca un soi de protecţie, a pesediştilor. Aceştia îl privesc acum cu o minimă indulgenţă pe cel care le-a făcut un serviciu de care s-au folosit şi continuă să o facă, însă la pachet cu această indulgenţă este şi dispreţul, difuz deocamdată, ascuns în spatele politeţii. Aflat în studioul A3, în prezent zona sa de confort acolo unde este arătat ca o ciudăţenie politică, fie în tovărăşia premierului fie singur, Tăriceanu afişează o atitudine calmă, atotştiutoare, a unui om care e sigur de ceea ce face. Tăriceanu cel care se mişcă în Parlament, printre parlamentari, e uşor inadecvat, mâinile i se mişcă rigid pe lângă corp, păşeşte cu grijă de frică să nu îi pună cineva vreo piedică, arată precum unul care ar fi la prima sa experienţă parlamentară. Dispreţul pentru trădător e ca o pânză de păianjen care se ţese în linişte, abia vizibilă. Nu e departe ziua în care va fi izolat pe acel fotoliu, acolo unde au eşuat şi alţi elefanţi politici. Cu atât mai uşor va fi pentru PSD, atunci când nu va mai folosi intereselor lor, să se scape de unul al cărui sânge nu este din sângele lor politic. Ex-liberalul-motociclist este acum în siguranţă, are în spate PSD. Pe măsură ce această etapă se va fi consumat, rutina parlamentară va aşterne praful peste the new Tăriceanu. Ex-liberalul o fi având insomnii, căci nu a scos până acum niciun liberal din joben. Staţionarea sa cu arme şi bagaje în staţia "fotoliul de preşedinte la Senat" e condiţionată de măcar un mic cutremur în PNL. Dacă nu se va întâmpla, rutina parlamentară va ţese pânza în jurul lui Tăriceanu trădătorul care, ce să vezi?!, va deveni ceea ce e pentru foştii săi colegi de partid, cel care s-a vândut pe nimic vulnerabilizând la nivel de imagine, şi probabil şi intern, PNL în momentul delicat al plecării de la guvernare. Tăriceanu s-a pus singur în poziţia victimei perfecte. Fără un partid serios în buzunar, făcând un gest de o vulgaritate politică fără egal, riscând politic doar pentru că nu mai avea răbdare. Sunt înduioşătoare discursurile sale politice în studioul lui Felix, în care se amestecă platitudini şi clişee, brodând pedant înşiruirii de propoziţii prin care se autopropune drept prezidenţiabilul actualei Puteri, cu toate acestea se umple doar de ridicol. În minunata "Minima moralia", Andrei Pleşu scrie că "Traiectoria etică a fiecărui om luat în parte e expresia modului său de a se raporta la un concept al ordinii, trăit în extensiune universală. Conceptul ordinii universale apare astfel ca "punctul de fugă" inevitabil al perspectivei etice individuale, reperul ei constant şi ţinta ei ultimă. (:..) Eticul e, aşadar, o răscruce. Verticala ordinii cade perpendicular pe orizontala fenomenelor individuale". Trăim vremuri în care apelul la morală sau etică, iată şi individuală!, dar mai ales în spaţiul public pare mai degrabă o utopie de o naivitate candidă şi inadecvată vremurilor pe care le trăim. Cu toate acestea, manevra politică a lui Tăriceanu a umplut de oroare tocmai prin faptul că a forţat şi mai tare limitele comportamentului politic oricum privit drept imoral/amoral. În fapt, manevra sa politică este la fel de odioasă ca şi acţiunile prin care Felix şi-a turnat familia la Securitate. Autodefinindu-se drept un "autoexilat din PNL", Tăriceanu duce ridicolul politic pe culmi nemaiîntâlnite. Frizând orice urmă de raţiune politică, Tăriceanu nu explică de ce nu a dus această luptă în cadrul partidului. Şi nu o poate explica pentru simplu fapt că imoralitatea/amoralitatea sa sunt singurele explicaţii care pot fi date pentru părăsirea PNL. Singurătatea trădătorului probabil că nu îl va răscoli aşa precum a fost pentru Iuda Iscarioteanul cel care şi-a pus ştreangul de gât nemaiputând suporta remuşcările sângelui vărsat. Pentru Tăriceanu, om de lume, vanitatea va mai drege din griul care se va lasă peste Senatul României atunci când îşi va pierde aura de manevrant politic şi va fi un singur ocupând un fotoliu verde. Acolo va fi scena sa atât timp cât PSD îl va lăsa să o ocupe. Maşina de la Senat şi SPP-işti care îi vor căra geanta. Singurătatea aia neagră, ca o pâclă, grea şi întunecată ca smoala, vine mai pe urmă. Nici Harley Davidson, nici femeile, nici maşinile personale nu vor umple singurătatea trădătorului de cursă lungă. Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.
Citiţi alte editoriale de Daniela Raţiu, în proiectul VOCILE DREPTEI:
- Debarcarea lui Antonescu pe frontul Opoziţiei
- Călătorie la capătul nopţii USL
- Efectul gramofonul, interşanjabilii şi orfanii politic
- A murit USL! Trăiască USD!
- Talented mister Viorel
- Welcome to Romania Game. Atenţie! Nivel ridicat de violenţă politică
- Doamnelor din politică, plecaţi acasă!
- USL: Atac la Siguranţa Naţională. Opoziţia îşi pune părul pe moaţe
- Războiul celor trei roze. Ținta: Statul de Drept
- Lecția pe care o va primi Opoziția. Cu botul pe labe
- Un Crăciun pentru liniştea noastră! Parlamentul şi Guvernul veghează în timp ce noi ne burduşim cu sarmale
- Parlamentul deasupra Legii. E real şi se întâmplă în România
- A fi sau a nu fi cu Traian Băsescu. Dilemele Opoziţiei
- Stimaţi politicieni, poftiţi în vagoane!
- Sperietoarea "Regimul Băsescu", bufonii şi voyerismul electoratului
- Jocul lui Traian Băsescu. Planul B
- Când politicianul îşi vinde sufletul Diavolului pronunţă numele Ceauşescu
- PNL nu va primi banii de pe noptieră
- Blaga, buldogul pe acoperişul fierbinte al politichiei dâmboviţene
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriţi aici TOATE editorialele şi dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI
Recomandările noastre
