Opinii EVZ
Cât de „pereat mundus” va merge societatea civilă, pentru a se „fiat justitia” în oribilul „Caz Rarinca”? | ANTI-OPINIE
„Cazul Rarinca”, deja notoriu, are toate elementele și conține toate premisele pentru a deveni unul istoric, cu consecințe serioase în societatea româească.
Am motive să cred că acest caz va zgudui conștiințe, va contribui la modificări legislative și de percepții asupra justiției, rolului și metodelor ei de înfăptuire. Pe scurt, pentru că deja se știe, Mariana Rarinca a fost achitată definitiv de către Curtea de Apel București, într-un proces penal pornit de la faptul că șeful ICCJ, judecătorul Livia Stanciu, a refuzat să-și recunoască o datorie bănească de aproape 2.400 de euro, pretinsă în mod repetat de Mariana Rarinca.
Drept urmare, judecătoarea Stanciu a denunțat-o la DNA pe Mariana Rarinca, i-a facut plângere penală pentru șantaj. Femeia a fost rapid reținută, arestată, ținută șase luni în stare de arest, trimisă în judecată în aceeași stare de arest, condamnată în primă instanță cu suspendare și achitată definitiv la Curtea de Apel București. Motivul achitării: fapta nu există! Nu are rost să trec eu în revistă numeroasele fapte penale comise împotriva Marianei Rarinca, are cine să facă asta și am temeiuri să cred că acest caz grav nu se va mușamaliza, ci va fi dus până la ultima sa consecință. Eu o altă chestiune aș dori s-o semnalez.
Potrivit definițiilor și înțelegerii generale, „societatea civilă”, ong-urile, reprezintă una din principalele căi de realizare și menținere a unei democrații sănătoase. Asupra importanței „societății civile” este inutil să insist, rolul ei este pe cât de important, pe atât de limpede: asigură reacția rapidă și solidară la gesturile și deciziile instituțiilor statului, în momentele când acestea se îndepărtează de spiritul Constituției, de ceea ce se numește „stat de drept”. În fapt, „societatea civilă”, cu ale sale organisme, apără cetațeanul de samavolniciile instituțiilor statului.
În ultima vreme, o bună parte a celor ce se cheamă „societate civilă” ne-a pus sub ochi, insistent, sub o formă sau alta, conceptul „fiat justitia, et pereat mundus”, „să se facă justiție, de-ar fi să piară lumea”, mai pe românește, „dreptate orice- ar fi”. Altfel, un îndemn, o încurajare adresată justiției, instituțiilor prin care aceasta se înfăptuiește și șefilor acestor instituții, de a-și face datoria fără ezitări. Totodată, un ghiont către cetățeni spre a se încrede în aceste instituții, în politicile șefilor acestor instituții.
Mai mult, numeroase voci d-astea, d-ale „societății civile”, au devenit cor, fundal al deciziilor prin care CSM i-a înfierat pe toți cei ce criticau orice ținea de justiție, sau mă rog, de vremelnicii ei slujbași: „X-ulescu a afectat independența justiției”, anunța CSM-ul. “Daaa, așa este!”, se auzea din fundal corul. Din aceste motive, sunt foarte, dar foarte curios: cât de „pereat mundus” vor merge vocile astea, ale „societății civile”, pentru a se “fiat justitia” în oribilul „Caz Rarinca”? Dar CSM-ul? Dar Parchetul General? Dar Klaus Iohannis, președintele doamnei Mariana Rarinca?
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
