O armonie paradisiacă s-a așternut peste România. Pactul pentru apărare s-a semnat cu însuflețită unanimitate și deplină resposabilitate.
Nici un grupuscul parlamentar, câtuși de mărunt, nu a mancat de la impresionanta festivitate. Piepturile înaintate ale celor de față au întâmpinat cu solemnitatea cuvenită imnul național. Președintele țărei a rostit în felul său simplu, dar cald, câteva cuvinte tușante: „Predictibilitatea bugetului... furnizor de securitate... seriozitate... responsabilitate...”
Cu inima încălzită, palpitând încă de entuziasm, primul ministru a ținut și dânsul a-și aduce aportul de a contribui la generala concordie. Astfel, D-sa a propus noi și noi pacturi în domenii însemnate, precum educația, sănătatea, cultura și infrastructura, urmând ca pe măsura implementării lor, noua metodă de guvernare să se extindă și în alte sfere, arii și sectoare.
Practic, nimic și nimeni să nu mai rămână fără pactul său. Fiecare cetățean, la locul lui de muncă, de învățătură, de ispășire sau de veci să se afle sub tutela unui pact îndrumător. Patria întreagă își va regăsi spiritul de la Snagov, pacea sa lăuntrică, atâta vreme, vai, alungată de Duhul Zurbagiu ce a stăpânit-o preț de un deceniu.
Guvernul, fiind principala instituție de stat, nu va mai guverna, nici parlamentul nu va mai legifera, intrând într-o lungă perioadă de nelegiuire, nici opoziția nu se va mai opune, nici presa nu va mai presa. Doar președintele și primul ministru, într-o deplină și ferice învoială, corespunzător reglementată printr-un – firește! – pact de concubinare, vor păstori țara. Și, la răstimpuri judicios alese, încărcate de simboale lăcrimoase, vor declama adânc din Eminescu, Rilke, Juncker...
Atunci turma toată, lup lângă miel, procuror lângă corupt, sereist lângă abonat, Iliescu lângă Cimitirul Eroilor („Pact, Pact de sângele vărsat!”), va cunoaște fericirea veșnică.
Hai sictir!
Recomandările noastre
